Mircea Dinescu, un „pieţar” al culturii româneşti

<FOTO Confirmat de-a lungul timpului ca figură marcantă a vieţii publice româneşti, Mircea Dinescu le-a arătat sucevenilor un mod inedit în care se poate vinde „marfa” culturală.

Adulat de unii, contestat de alţii, Mircea Dinescu şi-a asigurat o poziţie privilegiată în societatea românească, fie ca poet, publicist sau ca om de afaceri. Fără nici o silă, le-a înglobat pe toate în întâlnirea cu sucevenii care a avut loc în seara de joi, la Dom Polski. Într-o perioadă în care tot mai multe voci strigă, chiar zbieră că „produsul cultural” nu prea merge la români, Mircea Dinescu vinde.

La o scurtă examinare a Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, termenul de „pieţar” apare cu trei sensuri, din care cel de-al treilea este relevant contextului nostru: comerciant cu amănuntul care-şi desface marfa într-o piaţă agroalimentară. Mircea Dinescu nu a venit cu mâna goală în cetatea lui Ştefan. Şi-a adus vinurile, „noile poezii” (titlul volumului prezentat) şi muzica, înglobate sub conceptul de „caravană”. La o privire de ansamblu, Mircea Dinescu a creat o piaţă (similară cu cea din Parcul Prefecturii) unde şi-a expus „alimentele”. Deşi evenimentul a fost foarte puţin mediatizat, sala de spectacole de la Dom Polski a fost neîncăpătoare. Toată crema societăţii sucevene, de la mai marii judeţului până la personalităţi ale culturii locale, cu toţii au venit să îl asculte pe trubadurul din Slobozia.

Dinescu a dorit să schimbe formula clasică a unei lansări de carte în care „apar criticii literari şi plictisesc publicul, pentru ca apoi să vină autorul şi să-i vrăjească”, considerând că acei „critici” omniprezenţi şi omni-invitaţi reprezintă o barieră şi nu un liant între public şi autor.

„M-am folosit de o formulă destul de ciudată. În general, înainte de ’89 mai ales, când împlineai o vârstă mai rotundă, erai sărbătorit. Chiar dacă nu aveai o valoare prea mare, vârsta rotundă îţi dădea dreptul la un omagiu colectiv. Dar cum lucrurile s-au complicat în România, vârsta mea a trecut neobservată şi nefiind eu sărbătorit m-am hotărât să mă sărbătoresc eu singur, după modelul pe care l-am văzut când eram soldat în Armata Română”. Aşa îşi începe discursul Mircea Dinescu, mărturisindu-le sucevenilor că s-a inspirat din „metoda” utilizată de un sergent din Oltenia, care i-a solicitat să scrie nişte felicitări prin care anunţa târgul că este ziua sa. „Aşa că m-am hotărât să mă sărbătoresc singur”.

Jovial şi neconvenţional, Mircea Dinescu i-a vrăjit pe suceveni, citindu-le din poezia, cântându-le din versurile sale şi îmbiindu-i la taclale. Timp de două ore, spectatorii nu s-au mişcat de pe scaune şi au râs pe nerăsuflate. Mircea Dinescu a demonstrat prin „show-ul” său că râsul elimină bariere, dezbracă de convenţii şi poziţii şi îi aduce pe toţi la acelaşi nivel. Mai mult, râsul vinde, motiv pentru care mesele pline de „alimente” ce erau amplasate la intrarea sălii de spectacole s-au golit mai ceva ca slănina şi cârnaţii din Piaţa Agroalimentară.

La finalul spectacolului, Mircea Dinescu le-a făcut intrarea unor cântăreţi de muzică populară care au ajutat la „evacuarea” publicului din sală spre masa de autografe. Pe lângă autografele pe cărţi, cd-uri şi sticle de vine şi cu tolba plină de lei, Dinescu a plecat la Bucureşti şi cu o caricatură realizată de maestrul Mihai Pânzariu - PIM.

19:25
duminica, 23 ianuarie 2011
Autor
Bogdan Popescu
Gazduit de Administrare Servere