Cabala ticăloşilor - 20 de ani furaţi, 50 de ani de involuţie

România trăieşte de mult timp drama pierzaniei identităţii naţionale. Fără cuvinte mari. Fără impostură.

Pe toate palierele. Ţara noastră nu mai este de ani buni o ţară normală. Dacă cineva ar aprinde un chibrit, România ar sări în aer de atîta ură şi violenţă de limbaj. Politicienii, ca aparţinători ai unei caste divine, folosesc cele mai primitive metode din Codul genetic, pentru a se linşa pe sticlă. Aşa cum ne prezentăm, nu sîntem nici păgîni, nici barbari, dar nici creştini. Sîntem intoleranţi şi iresponsabili, lipsiţi de solidaritate şi de luciditate.



” I-am ucis, bineînţeles, asta făceam noi ” – spunea numitul Pleşiţă. Un asasin. Un călău. Un general cu şase clase primare, care nu a regretat niciodată crimele comise. Iar Statul nu a făcut altceva decît să-l onoreze, să-l protejeze şi să-i plătească o pensie de împărat. Cu cinism, pînă şi moartea acestuia a fost protejată de Serviciile Secrete. Şi de aceea nu sîntem nici pe departe o ţară normală.

Această comedie neagră care zgîlţîie ţărişoara a fost pusă la cale de către ei. De toţi. În decembrie 2008. A fost o farsă ruşinoasă, nedemnă şi care a insultat milioane de români.

Că social-democraţii au plănuit de mult timp această retragere şi nu trebuie să insulte minima inteligenţă a fiecăruia dintre noi, au ştiut-o şi serviciile care au creat şi au transformat această oportunitate într-un şoc media. Le-au oferit pretextul ideal pentru a se retrage acum. La cîte umilinţe şi motive serioase a avut PSD-ul, aceasta pare o bagatelă, un nimic. Un orgoliu mărunt, rănit pentru o retragere mare. Cu premeditare şi cu încrîncenarea celui care vrea ca bisturiul să nu-i atingă vreun organ vital, precum cel care produce puţină gîndire.



Au stat, au gîndit, au sfîrtecat batista Desdemonei pe ţambalul însîngerat, au cufundat picioarele colţuroase în lighenele de plastic turcesc, pline cu apă rece, însă în care au turnat din belşug whiskey old-gold, ceai de cucută, afrodisiace ruseşti care se vînd doar în Kremlin, au urlat a patimă înăbuşită luni la rînd, apoi au rupt lanţurile ipocriziei laice şi a celei mitice, au băut “compostul” macerat, cu sughiţuri şi lacrimi amare de crocodil sătul - care tocmai a înghiţit o bivoliţă cît jumătate de Românie – şi s-au eliberat.

Este foarte posibil să se fi eliberat în  învingători, dar la fel de posibil este să  se fi eliberat în înfrînţi. Dacă  vor pierde prezidenţialele, nu cred că  vor mai rezista trei ani în Opoziţie crunt de săracă. Ei au stat tot timpul la masa bogaţilor, iar prinţul trăieşte ca cerşetor doar în poveştile cu zîne şi Feţi-Frumoşi răzbunători. În realitatea noastră ocultată şi plină de asasini şi mercenari, lucrurile stau altfel. Alte sisteme filozofice guvernează lumea. Unul ar fi acela al urangutanului analfabet, care urlă agramat la Congrese şi care cere aplauze, recunoştinţă, onoare, respect şi loialitate necondiţionată. Un fel de coşmar prelungit într-o boală patologică. Miraculos. Crud.



Că există suferinţă, bucurie, moarte, viaţă, lumină şi întuneric şi după acest divorţ ruşinos, este la fel de clar. A trecut vremea marilor bocete ! Lumea a trecut şi prin războaie în care au murit sute de milioane de oameni şi şi-a revenit. Uităm uşor pentru că sîntem, în fond, nişte canibali. Avem o fabuloasă aplecare spre morbid.

Intreaga evoluţie de atunci şi pînă acum, în care au fost implicaţi aceşti politicieni, este una abjectă. De ce spun aceasta ? Pentru că nimeni nu a demisionat în semn de onoare sau de orgoliu rănit. Sînt în egală măsură vinovaţi şi în egală măsură trebuie să plătească. Cuvinte mari, scene care îngheaţă şi aerul de atîta demagogie, cu hoţi, tîlhari şi mafioţi. Comedie neagră pentru un popor lobotomizat. Un atentat la bunul simţ şi la onoarea omului obişnuit.



României i s-au furat cu premeditare două decenii de viaţă şi cinci de evoluţie ! Sîntem cu o sută de ani în spatele Europei civilizate şi acolo vom rămîne încă mult timp. Mafie şi grupuri mafiote vor exista şi după EI.



Pînă în decembrie vom avea un guvern de provizorat sau un armistiţiu sîngeros care va pulveriza definitiv încrederea în clasa politică şi în acest stupid joc de-a Opoziţia şi Puterea. Sociologii nu pot pune degetul pe principalul vinovat. Clar. Situaţia exacerbată şi generată de o imensă, inutilă şi ostilă Alianţă, gîndită neverosimil şi copilăreşte. Aceştia sîntem noi, haiducii mioritici, resemnaţi lîngă izvorul unde a aterizat Meşterul Manole cu aripile lui de şindrilă. Lîngă mîna bătătorită de munci grele, ambrozia zeilor carpatini – ţuica de suman îmbătrînită de timp.



11:04
vineri, 02 octombrie 2009
Autor
Ioan Manole
Gazduit de Administrare Servere