Transportul electric în Suceava - între amintire şi viitor ecologic

Troleul, cum a intrat apoi în limbajul suceveanului de rând (care plătea pe bilet, în anul de graţie 1989, 1,25 lei), a devenit, până pe 31 martie 2006, când a circulat pentru ultima oară în municipiul reşedinţă de judeţ, parte din viaţa de zi cu zi a unui oraş cu peste 100.000 de locuitori şi tot atâţia potenţiali călători.

A fost un lucru bun pentru suceveni? O fi fost rău sau inutil? La 6 ani de când „coarnele” troleibuzelor nu mai sar, cum săreau, de pe cablurile de cupru ale liniarului nostru oraş, în plină eră a puternicelor autobuzelor IVECO implementate în peisajul urban de municipalitate, cine mai stă să-şi aducă aminte?...

A fost odată

Cineva totuşi stă şi n-ar sta chiar degeaba, dată fiind noua orientare a bătrânei Europe, care spune, prin directivă oficială, ca, până în 2030, toate mijloacele de transport în comun de pe continent să nu mai folosească niciun fel de combustibil fosil.

Petru Cuciureanu, astăzi în vârstă de 80 de ani, fostul director al IJTL (Întreprinderea Judeţeană de Transport Local) Suceava, era în plină funcţie în 1987, atunci când s-a... născut troleul în municipiul reşedinţă de judeţ. S-a vrut, explică domnia sa, diminuarea poluării fonice, dar mai ales a celei produse de gazele de eşapament. Atunci, ca şi acum, cuvântul poluare era pe buzele tuturor şi deschidea ca prin minune sau închidea multe uşi.

La Suceava, uşa a fost deschisă într-o şedinţă de partid de şcheianul Vasile Poroch, pe atunci viceprimar, iar până ce viitorul mijloc de transport n-a mai fost decât un pas. Mă rog, mai mulţi, primul fiind montarea stâlpilor grei din beton.

„Fiecare lucru a avut beleaua lui. S-a vrut, la început, să se introducă  în Suceava tramvaie. Numai că nu erau fezabile pentru zona noastră, care e în pantă. Şi-apoi nu existau atâţia călători ca la Iaşi, Timişoara sau Bucureşti... S-a renunţat la tramvaie, care au plecat la Botoşani...”, îşi aminteşte inginerul pensionar. Douăzeci de tone de cupru au fost necesare pentru a lega între ele cartierele Obcini şi Burdujeni. Cuprul a fost obţinut –- pe atunci România încă îl exploata cu succes –, fiind ulterior dirijat către fabrica de profil din Câmpia Turzii, unde a fost profilat.

 „Ţin minte că la început aveam 18 troleibuze. Mai rămăseseră  5 autobuze, maxi-taxiuri şi taxiuri. Însă troleibuzele, articulate sau nu, vă amintiţi că existau  cu burduf şi fără burduf, au fost o mană cerească pentru Suceava. Elegant, frumos şi fără zgomot, aşa se circula. Vă amintiţi, poate şi cum se circula cu autobuzul, mai ales la orele de vârf. Am stat într-un rând, de curiozitate, înainte de introducerea troleului, să văd câţi oameni coboară pe platforma industrială şi m-am speriat. Nu se mai terminau... de coborât. Unde încăpuseră atâţia şi cum or fi stat ei, greu de presupus. Sau uşor. Una peste alta, troleibuzul exista şi ducea şi aducea fără probleme miile de suceveni la şi de la serviciu. Pe atunci, exista încă platforma industrială a Sucevei”, evocă octogenarul.

Viabil, rentabil, necesar

Reintroducerea troleibuzelor într-un oraş în care stâlpii de susţinere a reţelei au rămas în picioare  e un lucru de studiat, adaugă domnia sa. „Nu văd de ce nu s-ar reintroduce, mai ales că, din câte citesc, dl primar Lungu chiar vrea să facă din Suceava un oraş cât mai puţin poluat. Am înţeles că unul dintre comandamentele pe care şi le-a impus este introducerea mijloacelor de transport electrice, mai ales că urmează să avem şi centrală termică ecologică. Bineînţeles, trebui făcute studii aprofundate şi sunt sigur că se va lua soluţia cea mai bună”.

Actualul director al transportului sucevean în comun, ing. Darie Romaniuc, e de aceeaşi părere. „Transportul bazat pe electricitate înseamnă viitorul. Şi cred că e viabil, rentabil şi necesar. Din toate punctele de vedere. În primul rând, costurile de întreţinere a parcului auto s-ar diminua considerabil, iar energia electrică ar fi mai ieftină decât carburanţii. Din 2013, UE va aloca fonduri importante ţărilor componente pentru modernizarea, în acest sens, a transportului în comun. Iar linia nu e decât una singură: electricitatea. Troleibuzul e o opţiune pentru oraşul Suceava ”, spune domnia sa.

În 1990, inginerul Romaniuc era şef de coloană la IJTL, devenind apoi inginer-şef. „Am prins toate transformările, ca să zic aşa, ale transportului în comun la Suceava, toate zbaterile lui. Îmi amintesc că, în 1996, erau 46 de troleibuze la ceea ce se chema TPS. Ei bine, aceste troleuri efectuau 260 de curse pe zi, deci de 260 de ori treceau pe acelaşi fir. La început, prin 1990, când încă exista IRIC-ul, aveam contract pentru seu de oaie, cea mai fiabilă şi mai bună vaselină pentru cablurile noastre. Când s-a închis, am încercat noi cu vaselină autohtonă, fabricată nu ştiu pe unde, dar nu prea mergea. Firele se rupeau într-o veselie. Acum, când piaţa europeană e deschisă nu cred că ar mai fi vreo problemă cu cablurile, în cazul în care s-ar reintroduce troleibuzul. În fine, am avut discuţii cu dl primar pe tema transportului electric, ba chiar pe tema troleibuzelor. În contextul actual, e o soluţie. În general transportul în comun bazat pe electricitate va fi o soluţie. Va trebui să ne adaptăm, într-un fel sau altul”, spune directorul.

Ion Lungu, artizanul transportului bazat pe energie electrică
Municipalitatea suceveană acţionează pe trei direcţii pentru ca Suceava să devină primul oraş din ţară cu transport public cu adevărat ecologic. Potrivit edilului-şef Ion Lungu, pentru realizarea acestui obiectiv se are în vedere producerea energiei electrice ecologice prin noua centrală ce va folosi biomasă vegetală, realizarea infrastructurii pentru alimentarea cu energie electrică a autovehiculelor electrice, atât în parcări, cât şi în actualele staţii de carburanţi, şi introducerea în circulaţie a autobuzelor electrice pentru transportul public de călători.

Din 2012 va fi pusă în funcţie în municipiu noua centrală de cogenerare construită de Adrem Invest, centrală ce va produce energie verde, având module ce vor folosi drept combustibil biomasa forestieră şi plante energetice. Municipalitatea implementează, în colaborare cu firma Renault, un proiect privind instalarea unor prize de alimentare cu energie electrică, în parcări sau staţii de combustibili, pentru un parc de 50 de maşini electrice, urmând ca şi Primăria să achiziţioneze câteva maşini electrice.

Potrivit primarului Lungu, municipiul Suceava face parte dintre cele zece oraşe europene care au lansat un proiect-pilot de introducere a transportului electric urban, atât în ceea ce priveşte autobuzele electrice, cât şi autoturismele electrice. Municipiul Suceava a semnat, la Lisabona, memorandumul de cooperare cu Oslo, Frankfurt, Londra, Stockholm, Lisabona, Katowice, Beja, Madrid şi Zograoufu pentru introducerea vehiculelor electrice atât pentru transportul public, cât şi în transportul autovehiculelor private.