newsme.ro

Autoritate şi responsabilitate, tag-urile liberalilor

10-03-2010

Trei, Doamne, şi toţi trei!

03-03-2010

Rebranduirea PSD-ului, de la centru spre teritoriu

26-02-2010

Din punctul meu de vedere, lucrul cel mai interesant, dincolo de crâncena dar fascinanta luptă între cooperativa Geoană &Vanghelie versus oastea de strânsură formată de tătuca Iliescu, Năstase şi Mitrea, pe care recentul Congres al PSD l-a adus constă în aşezarea în fruntea partidului a unui alt fel de lider, fapt care, inevitabil, va schimba destul de repede percepţia despre acest partid.

Mircea Geoană şi miercurea sa fatidică

20-02-2010

Nu ieşi cu stângul din casă, că-ti merge rău, la fel si dacă te întorci din drum. Evită numărul 13, că e cu ghinion, şi ziua de marţi, că are trei ceasuri rele. Lista poate continua. Politica românească, graţie contribuţiei prea multora dintre membrii săi de vază, poate adăuga savuroase elemente noi. De pildă: „nu te pune cu flacăra violetă că te arde la preşedinţie” sau: „cu Aliodor al nostru-n frunte, pardon în preajmă, vom avea victorii multe”.

Blestemul pixului

07-02-2010

Agitatie in partide

29-01-2010

Voodoo Manolea Land

21-01-2010

După gogoriţa aruncată în glumă de “păpuşarul” Hrebenciuc, după însuşirea ei -ca una din motivaţiile înfrângerii- de către Mircea Geoană, şi, mai ales, după ducerea ei peste limitele penibilului şi grotescului de către doamna Geoană, isteria “flăcării violet” a cuprins, încet-încet, întreaga suflare politică românească şi a devenit subiect de top nu numai în presa autohtonă, ci şi pentru marile trusturi internaţionale de presă.

Un buget numit sperantă

15-01-2010

Titlul de mai sus pleacă, desigur, de la apelul pe care premierul l-a reînnoit în faţa parlamentarilor, înaintea votului final pentru aprobarea bugetului: "Pornind de la premisa că nu suntem sub presiunea logicii electorale şi vrem cu toţii să dăm României un buget care să dea practic speranţă fiecărui cetăţean roman, ca să putem plăti începând de mâine salarii si pensii, e nevoie ca bugetul să fie aprobat in forma supusă”. Mai mult, Emil Boc a reiterat faptul că acest buget este unul al ieşirii din criză, adăugând că „în a doua parte a anului motoarele economiei vor fi pornite pe deplin, putându-se vorbi de o creştere economica pozitivă”.

Buget, deci exist

08-01-2010

Guvernul neoBoc

24-12-2009

Iată-ne ajunşi la capătul unui maraton electoral -început cu alegerile locale şi cele parlamentarele de anul trecut, continuat cu europarlamentarele din vară şi încheiat cu recentele prezidenţiale.

Habemus president

15-12-2009

Iată că, la nici o săptămână de la comunicarea de către BEC a rezultatelor finale înregistrate în turul doi al alegerilor prezidenţiale, în ciuda contestaţiei depusă de PSD, cei care au urmărit cu sufletul la gură, lucrările desfăşurate în “conclavul” de la Curtea Constituţională au văzut înălţându-se spre ceruri fumul cel alb, semn al luării unei hotărâri.

O victorie cât o înfrângere

10-12-2009

Cum, deja, ne-am obişnuit, în România, mândră ţară membră UE şi NATO, nu se poate întâmpla ceva cât de cât în limitele normalului.

Calculul hartiei

30-11-2009

În orice fel de competiţie -fie ea sportivă, politică sau de alt ordin- apropierea confruntării îi determină pe cei interesaţi să facă tot felul de analize, aprecieri, evaluări, în baza cărora să previzioneze rezultatul mult aşteptat. De multe ori tevatura asta, etichetată „calculul hârtiei’”, este mai savuroasă decât însăşi competiţia.

De la votul negativ, la votul captiv

25-11-2009

Ne obişnuisem, în cei -de acum- 20 de ani de evoluţie de la totalitarism spre democraţie, cu exercitarea de către români a unui vot negativ.

Sfârşit de campanie, început de campanie

20-11-2009

Fără îndoială, aşa cum era oarecum previzibil, această campanie electorală s-a dovedit a fi cea mai nefericită, cea mai lipsită de conţinut, cea mai mârşavă, cea mai nesimţită -ca nivel al resurselor materiale utilizate în raport cu situaţia economică a ţării- şi cea mai dezamăgitoare dintre toate campaniile electorale, nu puţine, de care românii au tot avut parte, din 1990 încoace, în excursul lor prin meandrele democraţiei postdecembriste. Este, dacă vreţi, apogeul autocompromiterii şi autodecredibilizării clasei politice româneşti.