Iarnă, la propriu şi la figurat

„Iarna românească”, cum este numită de către presa occidentală – în corelaţie cu „primăvara nord africană”, pentru că mediul de socializare facebook a stat la baza constituirii primelor nuclee de protestatari şi, cred eu, pentru că  în ambele situaţii regimurile politice pierduseră sprijinul populaţiei – revolta populară care a cuprins un număr impresionant de localităţi (până şi în judeţul nostru s-a manifestat nu numai în Suceava, ci şi la Fălticeni, Gura Humorului, Broşteni, Câmpulung Moldovenesc şi Vatra Dornei), a continuat spre disperarea celor aflaţi la putere. În fine, „portocalii” pare că au început să înţeleagă că majoritatea formală din Parlament, constituită prin tot felul de malversaţiuni, nu a reprezentat niciodată, ca sprijin popular, o majoritate reală şi că acum s-a ajuns în situaţia în care s-a coagulat o masă critică (mult mai consistentă numeric decât cei care protestează efectiv în stradă) care doreşte plecarea de la putere atât a preşedintelui Băsescu cât şi a supuşilor săi din arcul guvernamental şi care cere imperativ organizarea de alegeri anticipate.

Numai că România nu este Spania, unde, într-o situaţie mult mai blândă, premierul Zapatero a înţeles situaţia, nu s-a cramponat de putere, şi a deschis calea anticipatelor, pe care evident că le-a pierdut. La noi, teama de anticipate este alimentată din două direcţii. Pe de o parte, preşedintele Băsescu, conducătorul de facto al pedeliştilor, dar şi mentorul uneperiştlor, se teme că alternanţa la guvernare – deci o majoritate parlamentară potrivnică domniei sale – poate deschide calea spre o nouă suspendare. Pe de altă parte, guvernanţii se tem nu numai de faptul că vor pierde imensele privilegii obţinute din sifonarea banului public spre propriile buzunare ci chiar de eventualitatea schimbării costumelor Armani de demnitar cu mai puţin luxoasele zeghe ale deţinuţilor. Desfăşurările din sesiunea parlamentară extraordinară au dovedit că actuala putere se teme de alegeri ca dracul de tămâie.

Mai mult, ultimele evoluţii arată că puterea este în totală derivă, cam cum era Nicu, în 22 decembrie 1989, când, sfătuit de Elena, promitea câte 100 de lei la tot neamul. „Suta de lei” a actualilor guvernanţi este sacrificarea diplomatului din jacuzzi, dar şi promisiunea de reanalizare şi amânare cu un an a taxei pentru prima vânzare a maşinilor vechi. Demiterea ministrului de externe (anunţată de premier de la tribuna parlamentului şi adusă la cunoştinţă domnului Baconschi prin sms!, în timp ce acesta se afla în plină exercitare a prerogativelor ce îi revin, la Bruxellles) nu s-a produs la momentul potrivit, adică imediat după postarea buclucaşă de pe blogul personal, ci abia la o săptămână. Între timp, primvicepreşedintele PD-L, Teodor Baconschi, primise importanta misiune de a dialoga cu societatea civilă. Dialog care, sunt convins, continuă şi astăzi şi va continua până în ziua de apoi (a regimului Băsescu). Sacrificarea domnului Baconschi, în economia protestelor, a fost una inutilă. La radicalizarea la care s-a ajuns nu ar fi fost eficiente nici sacrificări mai cărnoase, precum Elena Udrea, Traian Igaş sau chiar Emil Boc.

De Ziua Unirii Principatelor, preşedintele şi guvernanţii s-au autosuspendat de la acţiunile tradiţionale din Iaşi şi Focşani. Vremea băilor de mulţime a trecut pentru Traian Băsescu, în schimb ea mijeşte pentru liderii opoziţiei. În Bucureşti manifestările antiprezidenţiale şi antiguvernamentale au continuat, multiplicate de mitingul cadrelor militare disponibilizate şi de protestul din faţa Televiziunii Naţionale. Singura speranţă pentru Băsescu şi ai săi a venit de la Administraţia Naţională de Meteorologie, care a lansat o avertizare meteo de cod galben de ninsori abundente şi viscol, urmate de câteva zile geroase. Aşa că iarna care vine, la propriu, s-ar putea să înăbuşe „iarna românească”.

Dar să lăsăm evenimentele naţionale şi, aşa cum am promis în precedentul comentariu, să ne aplecăm asupra celor aflate în derulare la nivel local. După manifestarea de joi, la care cu sprijinul partidelor au fost peste o mie de persoane, în zilele care au urmat, „viermii” şi „ciumpalacii” şi-au dat din nou mâna, mutând, în fiecare seară, pentru câte o oră, „mahalaua ineptă” în faţa Palatului Administrativ.

Îmi exprimasem surprinderea faţă de faptul că şi în judeţul Suceava avem proteste de stradă. Ascultând însă piesa „E strada mea c-un singur bec”, inspirată de recentele evenimente dar şi de unele desfăşurări anterioare, devenită între timp „imnul protestatarului”, am înţeles că e firesc ca şi la Suceava să se protesteze. „E o melodie de dragoste care încearcă să promoveze, în felul său, turismul românesc şi investiţiile străine în România" spune cu umoru-i caracteristic Dan Teodorescu  liderul trupei Taxi. Câteva citate, care vin întru susţinerea afirmaţiei mele: „Ţara-i frumoasă, d-aia vrem să vină străinii să o vadă / Să se plimbe-n lung şi-n lat pe... era să zic autostradă”, sau „Veniţi acum, pe bune, ar trebui să vă grăbiţi /Ca să prindeţi munţii acu' cât mai sunt împăduriţi”.
(http://www.gandul.info/news/asculta-aici-imnul-protestatarului-2012-taxi-e-strada-mea-c-un-singur-bec-9156259). Cred că nu mai trebuie să mă explic.

Administraţia locală pedelistă se mândreşte cu atragerea a milioane de milioane de euroi, cu transformarea judeţului într-o zonă comparabilă, ca interes turistic, cu Valea Prahovei. Pe de altă parte, judeţul Suceava este campion absolut la exploatarea lemnului 2299 mii de mc în 2010, realizând faţă de anul 2000 o creştere a volumului de exploatare cu 46% (a şasea creştere la nivelul ţării). În ciuda tuturor aceste măreţe realizări,  conform econtext.ro, judeţul Suceava se clasează într-un clasament după salariul mediu  pe un nefericit loc 35 din 42 de judeţe, în urma Vasluiului şi a Botoşaniului. Dacă mai pui la socoteală calitatea, costul, dar şi oportunitatea lucrărilor efectuate din purcoiul de bani atraşi, e normal să te întrebi cine a avut de câştigat din toate acestea, cetăţenii sau clientela politică portocalie? Răspunsul a fost dat de suceveni prin ieşirea în stradă, în Suceava, Fălticeni, Gura Humorului, Vatra Dornei.

P.S. În timp ce scriam aceste rânduri, imediat după ceremonia de ungere a noului ministru de externe, pe Traian Băsescu l-au lăsat încă odată nervii şi s-a dezlănţuit, de data aceasta nu pe Raed Arafat, ci pe liderii opoziţiei. Mai mult, în final, preşedintele a declarat: „mâine (miercuri, 25 ianuarie 2012) voi avea o intervenţie lămuritoare cu românii”. Ghici ghicitoarea mea: Se duce în Piaţa Universităţii sau face autostopul spre Târgovişte?