Decomasarea comasatelor

Protestatarii din Piaţa Universităţii şi, în egală măsură, cei din cele aproape 70 de localităţi (şase dintre ele din judeţul Suceava) în care s-a manifestat, au obţinut un prim succes semnificativ. Protestele lor au reuşit să se facă auzite, să creeze un anume climat, să inducă o  atmosferă, care – în opinia mea, şi cred că nu mă înşel – le-a permis iluştrilor şi distinşilor judecători ai Curţii Constituţionale să judece cu propriul cap asupra obiecţiilor de neconstituţionalitate formulate de parlamentarii USL în legătură cu legea comasării alegerilor. Este primul obiectiv major dintre revendicările comune tuturor protestatarilor (în ordine: „Jos Băsescu”, „Jos Guvernul” şi „Anticipate, nu comasate”) care a fost parţial atins.


În fine, după mai multe amânări (penibile ca motivaţie), Curtea Constituţională a decis că legea, asumată de către Guvern –  prin care alegerile din anul 2012 urmau să fie  comasate, la termenul alegerilor parlamentare  –  este neconstituţională. La sfârşitul săptămânii trecute, a fost făcută publică şi motivarea deciziei curţii. Sintetizez, mai jos, câteva dintre elementele care au stat la baza deciziei.


În primul rând, instanţa constată – ceea ce era „la mintea cocoşului”, mai puţin  la aceea a profesorului de drept constituţional, premierul Emil Boc, –  faptul că prelungirea mandatelor aleşilor locali poate fi făcută numai în situaţii excepţionale, precum: stare de mobilizare, de război, de asediu. Başca, în opinia Curţii constituţionale, legea comasării alegerilor încălcă principiile periodicităţii alegerilor şi pe cel al neretroactivităţii legilor. Prin urmare, fără nici un dubiu, vom avea alegeri locale, la vremea lor, la începutul lunii iunie.


În al doilea rând, Curtea constată că organizarea la aceeaşi dată a alegerilor locale şi parlamentare poate determina încălcarea dreptului de a fi ales,  prevăzut de articolul 37 din Constituţie. Citez: „Aceasta întrucât  există situaţii în care un candidat  care nu a câştigat un mandat de ales local să-şi exprime dorinţa de a  participa la alegerile naţionale pentru un mandat de parlamentar, lucru perfect posibil, dar numai în cazul unor alegeri care să desfăşoară la date diferite”.


În al treilea rând, este demontat şi singurul argument pe care Guvernul l-a bâiguit pentru a motiva, cât decât în mod logic, comasarea: economisirea banului public. Curtea recunoaşte „necesitatea măsurilor de reducere a cheltuielilor într-un context de criză economică”, dar consideră că acestea „nu se pot constitui în argumente care să susţină,  în orice  condiţii, restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau libertăţi sau care să susţină măsuri de natură a afecta principii fundamentale ale statului de drept”. Între noi fie zis, „economia” mult trâmbiţată era nimica toată dacă o raportăm la PIB, cam cât poşetele, ţinutele şi maşinile unor distinse doamne aflate la guvernare.


În al patrulea rând  –  la fel de important, în opinia mea  –  Curtea Constituţională  consemnează o aserţiune referitoare la disfuncţionalităţile, din punctul de vedere al tehnicii şi al desfăşurării procesului de votare, pe care suprapunerea alegerilor le-ar provoca: Citez: „Complexitatea operaţiunilor de vot poate avea ca efect excluderea de la vot a alegatorilor care, independent de voinţa lor, nu vor reuşi sa voteze în perioada de timp afectată exercitării votului, până la închiderea urnelor”. Întradevăr, Asociaţia Pro Democraţia a făcut o simulare şi a dezvăluit că, în condiţiile legislaţiei în vigoare şi a reglementărilor Autorităţii Electorale Permanente, apar grave probleme tehnice şi de organizare. La un procent de prezenta de la vot de 60% calculele arata ca oamenii nu vor avea timpul fizic necesar pentru a vota. ( Într-o secţie mare, cu 2000 de persoane pe listele electorale, în cele şase cabine de vot aferente, ar putea vota cel mult 1260 de persoane) Mai mult decât atât, ştampilele de vot nu vor avea tuş suficient pentru a stampila sase buletine consecutiv, iar în cabina de vot nu există tuşiera.


Chiar dacă, instanţa constituţională nu a reţinut şi problemele legate de legitimitatea votului, de relevanta campaniei electorale în contextul în care acesta se va desfăşura pentru un număr de şase tipuri de candidaţi, de lipsa de legitimitate democratică a noilor mecanisme electorale pe care puterea portocalie  a încercat să le impună, după cum sună motivarea Curţii Constituţionale, cred că actuala majoritate parlamentară, oricât de disperată ar fi de perspectiva pierderii alegerilor, nu va mai îndrăzni să forţeze nota şi să impună soluţia de avarie: suprapunerea parlamentarelor peste locale.


Prin urmare, se cuvine să le mulţumim „ciumpalacilor nevrotici” (nu mai folosesc ceilalţi termeni cu care protestatarii au fost gratulaţi de către politicienii portocalii, întrucât senatorul cu „viermii” „a fost demisionat”, iar ministrul cu „mahalaua ineptă” a fost scos din guvern precum o măsea stricată) cel puţin pentru simplu fapt că au reuşit să împiedice comasarea alegerilor, ceea ce, în opinia mea, ar fi fost un grav atentat la democraţie. Dacă puterea a gândit „comasarea”, „ciumpalacii nevrotici” au reuşit să impună „decomasarea”.