De ce nu avem mitraliere la taraba?

Inregistrarea data publicitatii ne devoaleaza cum gandesc si cum procedeaza alesii neamului in care noi vedem reflectate figuri de mari voievozi si de ilustri ganditori, ganditori cu aura de zei; ca niste borfasi, ca niste mari ticalosi care vor sa dea o lovitura, barbati si femei laolalta. Cu aerul si cu privirea ca sunt de straja la portile Paradisului si decid soarta intregii planete.  
Chiar daca este ilegala si nu va produce efecte juridice si din simplul motiv ca personajele implicate au imunitate politica, aceasta inregistrare spectaculoasa se constituie intr-un “solid si durabil”experiment de presa ce va stoarce in talk-show-uri, icnete, lacrimi, isterie, tone de paranoia, furie cu spume pufoase si toxice, juraminte “forcepsate” si indurerate de credinta si un ideal pretext pentru cei chemati si implicati de a refuza, cu hotarare, prezenta in fata comisiei , prevalandu-se de temeiul juridic ca acestia s-au “antepronuntat ”.  Este perfect adevarat. In acest caz, doamnele si domnii plictisiti  si vestejiti de riduri si de ura s-au antepronuntat si au premeditat, pas cu pas, sentinta si executia.

 

Faptul ca au pus-o la cale ca pe un rapt odios este un bonus divin pentru victime. Nimic de reprosat, nimic de neinteles. Intr-o batalie, indiferent  de tinta, esti obligat sa exploatezi greselile adversarilor, semnele divine si relieful inconjurator. Tine de primele litere si de alfabetul razboiului. Un razboi catrastrofal impotriva propriei tale tari si neamului tau. Pentru ca si acesti mareti strategi si actori de vodevil zilnic  trebuie sa inteleaga ca nimic nu e castigat “inainte de…” Punct. Pentru a nu suferi atacuri marsave si gretoase mai au la dispozitie putina demnitate, foarte putina luciditate si oportunitatea de a demisiona si pleca in exil in vacante exotice si in temple, “underground” cu carciumi, femei de abanos la cafeaua de dimineata pe terasele superioare sau la salvarea agriculturii romanesti. Turbarea politicienilor a devenit o certitudine ingrijoratoare si transformarea acestora in marionete jalnice , purtatoare de texte insipide si rasuflate pentru pupincuristi.  Si iata cum sapa de lemn a secolului XXI poate fi un obiect de supravietuire si in niciun caz obiect de cult medieval in fata caruia ne-am inchinat, ca niste pigmei mioritici, in spectaculosul nostru drum de la “homo-hominis neanderthalis” la gorila care asculta manele si trage cu pusca la trecerea de pietoni dintr-un “coupe” rosu furat proaspat dintr-o tara civilizata si care are inghesuit in portbagaj “mai multi scheleti” de tranzitie.  

 

P.S. Iata de ce nu avem mitraliera la taraba! Si acesta este un motiv pentru care ar trebui sa credem ca nu macelul colectiv este viitorul.