Reuşita erodează mai mult decât mediocritatea

Reproducem, mai jos, punctul de vedere exprimat, pe blogul personal, de doamna deputat.

"Încerc să pun în cuvinte gândurile care mă frământă astăzi, la plecarea Cabinetului Boc, după trei ani de grele bătălii, majoritatea câştigate în folosul unei ţări ameninţată de o criză de care oricum nu se face vinovat.

Am fost alături de un guvern harnic şi eficient şi de un prim-ministru pe care îl respect în primul rând pentru puterea sa de sacrificiu. Fiecare izbândă în folosul ţării a măcinat, paradoxal, temelia unui guvern legitim şi ambiţios, până când construcţia însăşi era în pericol să se năruie. Poate că nu trebuia să se ajungă chiar la reţeaua metalică a fundaţiei, poate că am fi putut salva ceva şi din cimentul temeliei.

Pentru salvarea construcţiei a fost nevoie, acum, în acest al doisprezecelea ceas, ca guvernul să plece. Şi a plecat, cu demnitate! Iar premierul s-a retras în aplauzele sincere ale celor care l-au cunoscut cel mai bine.

Guvernul Emil Boc rămâne o filă de istorie şi, cu siguranţă, un punct de referinţă în istoria modernă a României pentru cele mai curajoase reforme ale statului. Ele au trebuit salvate şi, cu un minim de onestitate şi responsabilitate din partea clasei politice, ele vor trebui continuate.

O demisie aşteptată, dar, cu siguranţă, regretată! Iată încă un paradox românesc".