Un nou martir al creştinismului şi un sfânt răstignit de eretici – Monica Iacob Ridzi

În felul acesta consolidează, prin guriţa unei feminine dolofane cu cârlionţi, pe nume Brânduşa Novac, un nou mitşi un alt martir al creştinismului invocând într-o logică probabil grav perturbată de o degringoladă hornmonală, povestea biblică de acum câteva mii de ani: „dacă dăm filmul înapoi acum  două mii de ani, vom vedea că dăm cu pietre înainte de a şti dacă e vinovat sau nu cineva” cuvântează apoteotic această “guru” a creştinismului dând sentinţe şi provocând falii în cultura contemporană. Asasină şi înţeleaptă comparaţie a doamnei cu cârlionţi care, probabil, au crescut şi-n interior înspre creier şi au deviat puţin săgeata percurtantă a logicii ei de activistă înfocată. În extrema cealaltă, bărbatul politic Cezar Preda, vicepreşedinte PD-L, declară, mult mai raţional şi mai responsabil, că această solidaritate ţigănească necondiţionată este de rău augur şi depunctează masiv partidul, iar, prin efectul de reflexie, şi pe alţi politicieni ai acestui partid care nu au nici o vină de derapajele absurde pe care le trăieşte „contesa şi ministresa de Târgu Jiu” care, în obrăznicia ei inexplicabilă, nu vrea să şi le asume şi să demisioneze urgent. Ar fi o dovadă de maturitate şi de grijă faţă de imaginea unui partid,(chiar şi de destinul acestuia) ce i-a dat cam totul până acum. Ar mai avea ceva timp să se salveze printr-o demisie şi să nu prăbuşească de tot încrederea în acest guvern şi în general în politică şi în oamenii responsabili care demisionează când asupra lor planează suspiciunea că ar fi folosit cincisprezece lire sterline (!!!!) din bani publici pentru a achita o factură a unui abonament prin cablu cu program XXL cum a fost cazul recent a unui ministru britanic. În România noastră miraculoasă aceste exemple sunt pentru dobitoci şi pentru oiţe şi nu pentru virtuoşi oameni politici ce ştiu ce fac, care le este poziţia în univers şi că soarele nu ar răsări deloc dacă el sau ei nu ar mai ocupa nişte fotoloii şi că şi fântânile ar seca brusc şi râurile s-ar întoarce supărate şi îmbufnate la izvoare fără solemna lor prezenţă în fotoliul sacru de ministru. Iar dacă, prin absurd, s-ar interzice şi apariţia pe ecranele viu colorate ale televizoarelor care ţin înlănţuiţi milioane de români ca tăuraşii la iesle aşteptând izbăvirea şi viaţa veşnică, vom asista cu siguranţă la procesiuni de sinucidere în grup.