Cum să (nu) uiţi o femeie

City Gallery. Sală aproape plină. Doamne de toate vîrstele cu flori în mînă şi cu nerăbdarea de a-l asculta pe Dan Lungu, scriitor şi universitar ieşean. Introducerea romanului şi a autorului a fost realizată cu delicateţe de doamna profesor Elena Brânduşa Steiciuc.

"Dan Lungu s-a revelat nouă ca un autor pe care îl citeşti de la un capăt la altul cu respiraţia tăiată. Prozele lui sunt seducătoare, captivante şi de asemenea ne arată o societate românească postdecembristă care îi fascinează pe europeni, pentru că Dan Lungu a fost invitat recent în Franţa, alături de alte mari valori ale literaturii româneşti contemporane. Cum să uiţi o femeie este un roman care îşi are punctul de plecare într-un fapt aparent banal: ruptura dintre doi tineri ziarişti, Andi şi Marga. De la acest punct de plecare porneşte un dublu fir narativ, pentru că Dan Lungu găseşte o formulă foarte interesantă. pe de o parte avem capitole care sunt discursul interior al protagonistului, pe de altă parte în alternanţă cu acesta, capitole care sunt la persoana a treia, cele două ducînd la o perspectivă multiplă asupra evenimentelor narate. Un roman care prezintă o căutare a iubitei dispărute, o căutare a unor sensuri dispărute, de fapt o căutare de sine. Această căutare se desfăşoară pe fundalul societăţii româneşti contemporane pe care autorul o radiografiază cu extremă precizie." menţionează dna Steiciuc, cu precizia unui chirurg literar.

Atunci cînd un autor îşi prezintă cartea, întotdeauna se simte o stare de tensiune. Stare poate intervine fie la autor care încearcă într-un fel sau altul să îşi cucerească audienţa (se simte şi o finalitate financiară, în fond) dar şi o anxietate a publicului care aşteaptă ceva extraordinar, o revelaţie care să îl convingă să achiziţioneze cartea. Dan Lungu nu s-a arătat spectaculos, vorbind liber şi cu nesaţ despre cărţile sale şi peripeţiile din Franţa, împărtăşind în dulcele grai ieşean o filă de jurnal ad hoc. Poate că ceea ce l-a apropiat pe Dan Lungu de publicul său a fost ideea că în faţa lui nu erau nişte studenţi cărora trebuie să le comunice nişte informaţii de sociologie (aşa cum bine fac unii profesori) ci faptul că i-a considerat nişte prieteni cu care poate sta liniştit la o cafea.

Dan Lungu mărturiseşte că în Suceava nu a mai fost de aproape 20 de ani de cînd a fost laureat al concursului de poezie Nicolae Labiş. A vorbit despre fata de pe copertă, despre neoprotestanţii din roman şi reacţia unor cititori. Scriitorul asumă că pentru el a fost un adevărat curaj să scrie despre o minoritate religioasă, aşa cum în romanul anterior şi-a asumat curajul despre o bătrînă nostalgică după comunism (Sunt o babă comunistă). "Am scris Cum să uiţi o femeie pentru că m-am săturat de comunism. Scrisesem deja Raiul Găinilor, unde am tratat problema României în anii 90-91, apoi Sunt o babă comunistă pentru că simţeam incomplet Raiul Găinilor, neexistînd o perspectivă diacronică, un plonjeu în istoria recentă. Astfel, am încercat să scriu o carte luminoasă de dragoste. Dar mie cărţile luminoase nu îmi ies. Rezultatul? Jumătate din carte e de dragoste, jumătate despre dragoste"

Întîlnirea literară s-a finalizat cu un concert al trupei de folk Simbol, formată din elevi talentaţi ai Liceului de Artă Ciprian Porumbescu. Solistul trupei a ţinut să menţioneze că dacă volumul domnului Lungu are ca titlu (şi probabil subiect) uitarea unei femei, ei au venit să cînte despre cum să nu uiţi o femeie.