The Second's Best

Exact textul ăsta a ieşit nu de mult din gura lui Seba (numele apel între intimii politici pentru ministrul Vlădescu) referindu-se la această mărire cu 26,31% (de la o cotă de 19%, la una de 24%) în regim de musai a TVA-ului. De mai multe ori, formulări asemănătoare au fost folosite de băieţii cei buni care ne conduc şi ne administreaza Patria, ca să justifice violarea Constituţiei în poziţia kamasutreană 53, viol la care asistăm impasibili şi fără a lua atitudine, ceea ce e grav, căci impasibilitatea înseamnă complicitate, precum în anii '30 şi '40, când ni se păreau normale toate grozăviile ce se întamplau prin Europa.

Prin 1894, campion mondial la şah a fost încă Wilhelm Steinitz, un evreu născut în fostul Imperiu Austro-Ungar, în getto-ul praghez. Doar că, a trebuit să cedeze titlul de campion modial la şah unui alt evreu, Emanuel Lasker, născut undeva în Brandemburg. Lasker, matematician şi filosof din şcoala lui David Hilbert, prieten al lui Albert Einstein a trebuit şi el să părăsească (în 1933) Germania ca Einstein, căci Patria lui dădea semne clare că nu-l mai iubeşte, precum ne arată şi nouă Patria noastră, prin măsurile naziste pe care le ia, cam acelaşi lucru.

Evident, toţi cei care joacă şah sunt cu mult mai inteligenţi decât cei care ne conduc, aşa că, voi vorbi puţin de sportivul Lasker, acesta fiind un sportiv atipic, şi nu voi vorbi despre Guvern, acesta fiind unul tipic. Stilul lui Lasker de a juca şah nu se bazează pe principiul Min-Max din Teoria Jocurilor, aşa cum am învăţat la Cercetări Operaţionale (pe vremea când umblam la şcoală), ci pe un truc psihologic: în mod uzual nu realiza cea mai bună mutare, provocând panica adversarului. Se ştie că la şah, cronometrul este dublu, măsurând timpul de gândire pentru cei doi jucători aflaţi la mutare, în mod alternativ. Evident, fiecare din jucători încearcă să gândească şi pe timpul adversarului, şahistii gândind câteva mutări bune în avans (între 3 şi 6 cu o medie de 4), spre deosebire de Guvern, despre care nu vom comenta câte mutări are gândite în avans atunci când ia decizii neconstituţionale semnate de un specialist în constituţionalism, căci riscăm să fim legaţi fedeleş de DIICOT şi trimişi în faţa unui Tribunal Militar Teritorial sau a Tribunalului Suprem, ca atentatori la siguranţa Statului, aşa cum e această înaltă trădare definită în noua Doctrină de apărare a României, emisă, gândită şi prepromulgată de creierele înfierbântate din CSAT.

Aliaţii, au procedat la fel când au deschis frontul în Normandia, la acea dată existând şi alte soluţii, mult mai fezabile, deci, din punctul Wehrmacht-ului, mult mai probabile. Cum Lasker nu făcea întotdeauna cea mai bună mutare, fiind un jucător nonconformist, în timp ce adversarii săi erau foarte ortodocşi şi predictibili în gândire şi mutări, Lasker reuşea de cele mai multe ori să câştige meciul prin clacarea psihică a adversarilor săi sau prin epuizarea timpilor adversarilor, adversari care, nu o dată, l-au acuzat de şarlatanism, magie, vrăjitorie şi alte chestiuni conexe. Evident, cum fiecare naş îşi are naşul, Lasker a pierdut în final titlul în faţa tânărului geniu al şahului, Capablanca.

Mă gândesc la ce-ar fi fost dacă electorilor noştri li s-ar face un mic test de IQ înainte de a primi ştampila cu „TATOV” în mână? Înţeleg că sunt ţări care impun aceste teste ca precondiţie pentru obţinerea rezidenţei/cetăţeniei. Poate aşa, la alegeri, vor fi mai atenţi la deciziile pe care le au de luat şi vor aplica şi ei strategia cu „the second's best” din prima, căci feseneurile reunite sau separate şi-au dat arama pe faţă, precum vechile monezi (Ebo, se acceptă şi „monede” şi „monezi”?) false, făcute din cupru şi doar „suflate” cu aur (aici sunt curios ce tehnologii au folosit anticii, căci electroliza nu era la modă).

Tiberiu Socaciu
pe post de second's best pentru pamfletistul Tiberiu Socaciu