Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti

Prin anii 1950, după ce făcuse cofragul şi turnase beton pentru vreo două cazemate ale lui nenea-tovaraşul Enver din Albania, împreună cu colegii din batalionul de pionieri din Romania, care au mers în tabăra de muncă, tovarăşul în cauză fusese trimis de Partid (P.C.R.) şi Securitate (D.S.S.) la studii în Uniunea Sovietică (U.R.S.S.). Acolo, coleg de chefuri studenteşti, de mers la agăţat rusoaice pe splaiurile moscovite (Canalul Moscovei, Canalul Volga-Don, Râul Moscova), în camera de cămin, în băncile facultăţii hidrotehnice i-a fost cel care i-a rămas prieten pentru o viaţă, tovarăşul Li Peng.

Prin 1989, într-o piaţă numită Tiananmen au început nişte proteste la adresa regimului unui moş de vreo 85 ani, pe numele său Deng Xiaoping. Totul se întâmpla de prin 15 aprilie până prin 4 iunie 1989, când premierul lui nenea Deng, numitul Li, în baza legii marţiale declarate pe 20 mai, pune băieţii cu pulanele şi puşcoacele să facă ordine în piaţă, băgând piaţa în istoria universală prin ceea ce a rămas sub numele de „masacrul din Tiananmen”. Culmea e ca moşul Deng a fost cel care a pus China pe orbita economiei de piaţă (atâta cât se poate în China marxistă!), în timp ce nenea Li are impresia că e un mare om de stat, fără nici o remuşcare pentru trebile de acum douăzecişiunu ani. Pentru detalii privind prietenul tovarăşului Nelu, puteţi citi mai multe la adresa http://www.romanialibera.ro/arte/vedete/cum-a-ajuns-disident-prietenul-lui-ion-iliescu-li-peng-192043.html.

Peste un an, într-o altă piaţă, nişte „legionari drogaţi” erau puşi la punct de licuricii noului regim, condus de prietenul lui Li, tovarăşul Nelu hidrotehnicianul, asistat de un specialist în mecanica fluidelor, fiul unui călăreţ de tanc rusesc (adică a venit cu Divizia Horea, Cloşca şi Crişan, ca adjunct politic al diviziei de propagandişti), domnul Petre, actualmente mare liberal. Licuricii de care vorbeam, au ieşit din ascunzătorile lor secrete de la cota minus omiedouăsutetreisprezece şi au venit pe blat, „cu naşul”, din Regionala Craiova, direct în Regionala Bucureşti ca să facă lumină şi să planteze panseluţe, deşi ei nu au fost chemaţi, iar la plecare nu li s-a mulţumit public. „Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti” îmi sugerează că dacă la treisuteşaptezecişipatru zile de la decizia tovarăşului Li, tovarăşul Nelu face la fel, acest lucru nu ar trebui să fie un motiv de mirare pentru nimeni.

Înţelepciunea multimilenară a găsit pe lângă „Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti” şi alte ziceri asemenea, cum ar fi, „Cine se aseamănă se adună”. Par a fi echivalente. Încep să mă îngrozesc când văd cum s-au adunat într-un singur loc un absolvent de institut de marină, un licenţiat în drept ce nu a intrat din prima la facultate şi alţii de teapa lor. Am cel putin patru prieteni care au fugit într-un final din partidul ăstora, simţind că ceva e putred. Dar nu în republica semiprezidenţială Danemarca, cum ar fi zis, poate, specialista în aeropoarte, cea veşnic nedormită de grijile băncilor, ci în ţărişoara noastră, mai bine zis a lor. Sau, ca sa parafrazez pe un ilustru necunoscut: „Avem o ţară frumoasă, păcat că e locuită”. Păcat că e locuită de votanţi fără circumvoluţiuni. Păi, în aceste condiţii, cum să nu iţi doreşti un vot de tipul celui censitar, bazat pe I.Q.? Dacă nu, la următoarele alegeri, tot ce e mai bun din cloaca în care e scufundat poporul din care fac şi eu parte, va ajunge din nou la butoane!

Tiberiu Socaciu

fost tovarăş de nădejde la Şoimii Patriei, la Pionieri şi la U.T.C., actualmente tovarăş-pamfletist