Pseudoelectionis

Pseudoelectionis [1] sau Fals tratat de alegere a unui anumit candidat

Na, că mă puse Necuratul [2] să parafrazez (adică un fel de plagiat, dar mai soft, căci plagiatul este furtul de idei şi concepte, nu cel de conţinut!) pe eruditul Odobescu, cu al său „Pseudokynegeticos”. Şi fiindcă veni vorba despre plagiat, musai să zic că am încercat să ofer ca argument unui reprezentant al mediului academic, despre care se presupune ab initio [3] că nu ciordeşte [4], cum că „nu înteleg cum poţi să votezi un plagiator”. Aşa că, a trebuit ca la întâlnirea mea următoare să mă laud cu „voi vota un plagiator”. Evident, pe plagiatorul prof. K.W.I., care l-a plagiat fără milă pe prof. univ. dr. N.A., posesor de nenumărate case. Plagiat la capitolul... case, evident.


Începeam să jubilez, când îmi trânteşte un tinerel marxist, citând dintr-un panou electoral: „Doar P. a redus taxele!”. Am încercat să îi explic că mulţi, inclusiv absolvenţi de H., fac confuzie între „impozite” şi „taxe”, deci, posibil şi copywritterul ăla. Apoi, i-am amintit de cei „0,7 eurocenţi” din benzină, care s-au dovedit a fi de 10 ori mai mult, adică vreo 40 şi ceva de bănuţi: deja transportatorii şi cei care se preumblă prin Europa alimentează după frontiera de stat membru [5], spre bucuria benzinarilor unguri şi bulgari. Apoi, am cugetat ceva cu privire la „taxa pe stâlp”, care a-mpuşcat pasiunea în niscaiva nemernici de „exploatatori burghezi”, în folosul societăţii, adică al „exploataţilor”... Apoi, am încercat şi cu lecţia de română: „nu cumva a redus numărul de taxe şi nu cuantumul lor?”. Greu la deal cu boii mici. „Prin urmare, vrei să votăm continuitatea, să ne poată garanta P. pensiile?”. Deja tânărul jubila. Recunoscuse conţinutul unuia din afişele şi bannerele la care se spetise la montaj. Că doar i se promisese un post sau o sinecură de la tovarăşi, ca recompensă. „Daaaa!”. „Păi atunci hai să-l votăm pe K.W.I.! Aşa, P. al tău rămâne premier şi continuă să îşi facă activităţile caritabile din banii împrumutaţi pe ascuns de pe pieţele externe, respectiv din supraimpozitările celor care nu sunt pauperi [6] şi, implicit, nu sunt nici marxişti!”.


Mă gândeam ce să îi spun următorului, cu privire la vot. E clar. Trebuie să votăm un român şi dacă se poate, de dragul cutumei instalate, un „escu”. Ce ar fi să îl votăm pe Ionescu? Claudiu W. Ionescu. Român de-al nostru, din Sibiu. Sigur a facut el ceva, ca toţi românii noştri, de are treabă cu ANI, cu justiţia şi cu alte instituţii. Să fie primit! Interlocutorul meu, lucrat bine de propaganda marxiştilor, era cu lecţia învăţată: „e papistaş!” (de fapt e protestant luteran, dar unde e ignoranţă şi şcoală puţină şi proastă, la ce să te aştepţi?), „nu e născut în România” (e născut la Sibiu, după 1918, deci e născut în România; prostia nu e interzisă nici în Biblie, nici în Constituţie...) şi alte bazaconii. Oare cât de ignorant trebuie să fii ca sa crezi toate astea? Să explic diferenţa dintre „cult” şi „religie”? Să studiem harta cu privire la limitele de teritorialitate ale României?


Când încercam să mă pregătesc pentru urmatoarea întâlnire de convingere, sună ceasul deşteptător. „Ah, am visat!”. Păcat: deja aveam în cap şi alte pseudoargumente, pe alte teme, pentru astfel de întâlniri. Poate în visul meu de mâine voi căuta argumente pentru conf. univ. dr. V.V.P. Ştiu că e destul de greu, mai ales că băiatul ăsta are destule bube, dacă ne luăm după textele din undergroundul online. Şi mai are şi alte bube, căci a trădat internaţionalismul marxist, cu accente ruseşti şi chinezesti, pentru naţionalismul ordinar. Sau pentru procentele acestuia [7]. Şi băiatul ăsta aţi fi vrut să meargă într-o aulă universitară la Timişoara, fosta capitală a Republicii Bănăţene [8], să discute cu un „neamţ”? Na, că am comis-o. Plagiindu-l discret pe C.T.P., după cum se manifesta într-un remarcabil editorial recent [9].

Deci rămânem înţeleşi: vom contracara voturile batalioanelor de zombie din judeţele dunărene! Staţi în case, dacă sunteţi klaus(tro)fobi, căci duminică, nu se pontează!


[1] cuvânt inventat, de la „electionis” care înseamnă „alegeri”, în latină.
[2] personaj în accepţiune creştină populară, oarecum echivalat cu o alteritate pentru oponentul deic.
[3] „de la început”, în latină.
[4] „a ciordi” înseamnă „a fura”, din romani.
[5] România este „stat membru”, adică „stat”; spre deosebire de alte construcţii care sunt „ţări”, de exemplu, unele sunt „ţări candidate”; să nu ziceţi că nu ştiaţi, când mai aveţi puseuri de naţionalism de secol XIX.
[6] sărac, din latină.
[7] 3,68%.
[8] desfiinţată pe 15 noiembrie 1918.
[9] http://www.gandul.info/puterea-gandului/secera-rosie-13493131.

 



00:46
miercuri, 12 noiembrie 2014

Taguri

Autor
Tiberiu Socaciu
Cinci pâini sau Vasluiul Europei (II)

09:12 vineri 31 iulie 2015

Cinci pâini sau Vasluiul Europei (I)

10:35 joi 30 iulie 2015

Violez, deci exist!

19:10 vineri 17 iulie 2015

Haina greceasca la jubileul german?

09:08 joi 11 iunie 2015

Dreptul de a spune hoţului „hoţ”

16:42 marti 09 iunie 2015

Gazduit de Administrare Servere