Moisilisme încă actuale (2)

Sunt convins că aţi auzit cu toţii de celebrul Moisil. Academicianul Grigore C. Moisil. Pentru cei care nu aţi reuşit încă să daţi de el, folosiţi cu încredere Goagăl-ul ((c) Vanghele), nu numai pentru a găsi informaţii despre „păpădii şi domnul Herodot” ((c) Vanghele). Recent am primit de la un prieten vreo trei pagini superbe cu moisilisme (sper să îmi fie acceptat -ismul inventat ad-hoc), din care am selectat câteva, care mi se par foarte actuale, gândindu-mă în special, se putea altfel?, la clasa noastră politică. Aşa cum e ea. Şi acum, la treabă:

8 „Măsură legislativă, o indicaţie administrativă este una din componentele vieţii unei societăţi; opinia publică e o altă componentă. Nu trebuie crezut că dacă se decretează o lege, ea se va şi aplica. Nu se aplică decât legile cu care sunt de acord cei ce le aplică”. Păi, nu e aşa? Când aţi încercat ultima oară să invocaţi legea de partea voastră şi autorităţile represive ale statului v-au râs în nas?

9 „Eu cred că omul trebuie să caute să găsească plăcerea în însăşi munca lui. Consider că munca e o pedeapsă numai dacă omul nu se află la locul potrivit, dacă face altceva decât îi place”. Aloo!, se aude la Preşedinţia Consiliului de Miniştri? Ia trimiteţi pe vreo 90% din miniştri acolo unde se pricep mai bine. Munca de ministru nu le place. Şi ar mai fi toată şleahta de numiţi şi susţinuti politic. Se poate şi pe ei?

10 „Greu nu e să ai dreptate, greu e să convingi pe alţii. Nu întotdeauna e greu, ci numai când ai dreptate. Şi mai ales e greu să convingi pe cei care spun că s-au convins”. Aici e simplu. Faceţi urmatorul experiment: luaţi un cobai uman, cu mintea spălată de actualul regim, prin experimentul Stockholm la care a fost supus, şi explicaţi-i că măsurile luate de guvern nu sunt bune: eutanasierea pensionarilor nu este un lucru moral şi nici corect politic. Dacă reuşiţi să îl convingeţi că nu e bine ca în această iarnă să moară cu 400% mai mulţi pensionari decât în alte ierni, înseamnă că moisilismul nu e bun.

11 „Sunt oameni care spun: există şi greşeli fecunde. Nu greşeala e fecundă ci îndreptarea ei”. Păi da, prezidentul nu ştia că va veni o criză. Guvernul nu ştia, căci pe vremea campaniei nu aveau acces la informaţii, căci serviciile nu erau în subordinea Părintelui spiritual al Patriei. Acum că ştie, un an de zile au stat la furat. Măcar de ar fi furat frumos. Dar când iese la iveală că Ziua Tinereilor a însemnat jdemii de euro pentru trei scânduri, iar cealaltă fătucă (cea cu insomnii tratate cu bocanci din piele de iguană) işi cumpără în birou draperii de aceeaşi valoare, nu poţi decât să vezi fecunditatea gândirii pline de greşeli.

12 „Se ştie că o idee începe prîn a fi un paradox, continuă prîn a fi o banalitate şi sfârşeşte prîn a fi o prejudecată”. Să luăm un „exemplu de mostră”: impozitul forfetar. A început ca o idee. Fiind produsă de mintea creaţă a unui pedeserist, nu pot spune că e proastă. Deh, ei sunt cu ăia mulţi, cu solidaritatea ş.a.m.d. A fost un paradox, dar au pus-o pe masa portocaliilor cu care s-au înhăitat, dornici de putere şi căpătuială, că doar şi ei au împărţit pomeni brănduite electoral. După adoptarea în Guvern a ideii de către premierul şi finanţistul pedelist, a devenit o banalitate înscrisă în Codul Fiscal. Ce contează că au murit ţîşpe mii de firme? Ei, acum, când criza a trecut, dar am intrat în re-ce-si-u-ne ((c) Băsescu Traian), ni se pare normal să taxăm cu impozit minim fix pe contribuabilul persoană juridică. Adică, e deja o prejudecată.

13 „Numai prostia poate să aibă intermitenţe”. Asta trebuie interpretat folosind instrumentele logicii. A nu se interpreta cumva că prostia politică nu poate fi continuă! Adică, opusul prostiei nu poate fi continuă, deci musai să călcăm în străchini. Ce ne facem, însă, dacă dăm Prostului putere?

14 „Nu e de părerea ta cel ce te aprobă, ci cel ce te imită”. Ar trebui sa deschideţi ochii şi să vedeţi armata de căţeluşi care repetă ca un tonomat (alo, domnilor moguli, vedeţi ce se întâmplă dacă nu v-aţi înregistrat la OSIM invenţia cu „tonomatele gazetaresti”? Au venit diverşi prezidenţi ai Republicii şi au reinventat tonomatele politice) textele produse de circumvoluţiunile creierelor jucătorilor puşi în funcţii de arbitru.

Tiberiu Socaciu
Un pamfletar şi un admirator al lui Moisil