Lecţia de socialism (II)

Să ne reamintim cele trei reguli sintetizatoare şi să vedem unde putem să comentăm.

1) „Nu se poate legifera ca săracul să fie liber, iar bogatul în afara libertăţii.”. Din păcate, există încercări de a face acest lucru în vremile noastre: supraimpozitarea averilor imobiliare sau prezumtiva impozitare a averii afişate nu pot fi privite decât ca nişte contraexemple la acest principiu. Vreţi să vă reamintesc cum e cu taxarea profesiilor liberale şi cu umilirea acestora pe la diverse cozi, unde să li se ia ILEGAL nişte bănuţi? Dacă aveţi un nivel peste medie de acceptanţă a umorului, vă recomand vizionarea clipului celor de la Taxi: „Bă, treci la coadă!” (vezi online la http://www.youtube.com/watch?v=7-4mUVJxWSQ), care ironizează ce se întâmplă într-un stat CAPITALIST (ROMÂNIA).

2) „Ceea ce primeşte o persoană, fără a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la rândul lui, nu primeşte nimic pentru ceea ce a muncit. Statul nu poate da cuiva ceva, fără să fi luat mai înainte de la altcineva.”. Uite ca statul nostru CAPITALIST (ROMÂNIA) a reuşit să facă acest lucru să funcţioneze. Dacă dezechilibrarea fondurilor sociale poate fi pusă în cârca primelor guverne socialiste postdecembriste (vă mai amintiţi veselia pensionărilor?) coroborată cu schimbarea mentalităţilor legate de procreerea umană (au început să dispară decreţeii), restul de deficit e destul de greu de explicat când premierul reuşeşte cu greu să inaugureze 36 km de autostradă pe A3 care vine de nicăieri (Gilău) şi ajunge nicăieri (Turda), după ce mia de kilometri de autostradă promisă electoral s-a dovedit un mare fâs!, căci conturile contributorilor electorali trebuie să treacă de pe roşu (minus) pe negru (plus).

3) „Când jumătate din populaţie vede că poate să nu muncească, pentru că cealaltă jumătate va avea grijă de ea, şi când jumătatea care a muncit realizează că nu are sens să mai muncească, pentru ca alţii sunt beneficiarii muncii lor, atunci acesta este sfârşitul oricărei naţiuni. Nu poţi multiplica bogăţia divizând-o.”. Ce se intampla cand intr-o tara de vreo 20 milioane de locuitori (sa zicem 10 milioane minori) lucreaza numai vreo 4 milioane?? Si acestia 4 milioane, jumatate lucreaza la stat, unde sunt/urmeaza a fi platiti prost, cat mai egalitarist intre ei in temeiul legii unice a salarizarii? Nu e mai simplu sa il umilesti pe un medic sau pe un profesor cu niste salarii de mizerie, dupa care sa ii trimiti la produs si sa le dai lectii ca se poate supravietui cu 1500 lei? Oh, astea se intampla in statul nostru CAPITALIST (ROMÂNIA).

Legat de pericolul socialist, e clar că lucrurile nu sunt chiar atît de simple. Aparente regimuri de dreapta, în spatele unor politici populiste (sau cum îmi place mie să zic „democraţii sudamericane” sau cum le place lor sa lase impresia „societăţi sumarizate şi dez-sofisticate”) mă duce cu gândul la Cleopatra Stratan, „Nu mi-e frică de Bau-Bau!” (vezi http://www.youtube.com/watch?v=xxJKUEsbtkk). Urmăriţi legea unică de salarizare şi încercaţi să transcedeţi din ea noi idei de socialism (poate voi dezvolta un articol pe aceasta temă)! Vae victis!

Tiberiu Socaciu
analist-comentator

Notă: Puteti citi opinii, puncte de vedere, comentarii, pamflete, analize şi sinteze pe blog-ul meu aflat la adresa http://tiberiusocaciu.wordpress.com.