Haina greceasca la jubileul german?

O dată la şapte ani, venea Anul Iertării. Iar o dată la cincizeci de ani (de şapte ori şapte ani) venea Marea Iertare. Inclusiv de datorii, căci era Anul Jubileului (vezi Vechiul Testament, Leviticul sau cartea a treia a lui Moise, 25). Mecanismul social al Jubileului inventat de evrei era isteţ, căci reuşea să detensioneze acumulările strânse în timpul unei generaţii, nepermiţând “supra-îmbogăţirea”. Jubileul a reuşit să treacă peste veacuri şi să ajungă şi în Europa, unde, pe unele tărâmuri esteuropene, se mai sărbătoresc jubilee de zece ani, douăzeci de ani sau douăzecişicinci de ani, după caz. Orice număr care pare rotund e numai bun de motiv pentru a scoate pălinca şi mâncarea la festivismul post-simpozion jubiliar. Ce contează pentru universitarii noştri că jubileul e semicentenar, dacă Universitatea are de sărbătorit o anume Hotărâre a Guvernului din 1995 cu înfiinţarea de noi alma mater-uri?


Şi totuşi, datornicul iudeu trebuia să îşi recunoască public datoria contractată. Frumoasa lui haină primită de la tatăl lui era pusă ca zălog la împrumutator. Chiar aşa, ce să facă datornicul cu haina pe el, în deşert? (Şi oltenii noştri cântă, dar nu ştiu ce şi de ce, cu privire la “haina de pe mine”, dată “celui care e prieten cu mine”. Moştenire culturală pe filieră religioasa sau nu?). Totuşi, seara era frig. Parcă ar fi prins bine o haină în plus, nu? Mergeai la imprumutător, care era şi el de-o lege cu tine, care se ruga la acelaşi Dumnezeu, în aceaşi sinagogă, deci, ţi-o dădea înapoi până mâine dimineaţa. Iar dimineaţa, duceai zălogul înapoi, că doar era zălog, nu? Oare scopul nu era ca tu să mergi zilnic cu haina şi să îţi întăreşti contractul de creditare şi sa îţi reconfirmi datoria?


Grecii sunt un neam foarte interesant: au fost în stare să îşi contracteze primele datorii încă de pe vremea Eteriei, când au început lupta de eliberare a Balcanilor, la Odessa, în 1814. Rostogolirea regulată a datoriilor, contractarea de datorii noi pentru lupta de eliberare a Balcanilor sau pentru proiecte megalitice de tăiere a Istmului corintic au dus Elada de mai multe ori în default. Dacă dau crezare cifrelor găsite pe internet, datoriile contractate în secolul al patrulea de la Templul din Devos ar echivala cu 215% din PIB-ul de atunci, urmat de un default cu un cut de 80%. Incredibil! Cum operaţiunile de la 1821 din Turcia Transdanubiană (Ţara Românească), dar şi celelalte operaţiuni din Turcia Cisdanubiană (Balcanii sud-dunăreni) s-au acumulat, un nou default a apărut în 1826, urmat de altele în 1843, 1893, 1932. Interesant este ca europenii nu au învăţat nimic şi i-au lasat pe greci să jubileze destul de des.


Am fost întrebat de către un student ce s-ar întampla dacă un mecanism jubiliar ar fi inventat şi implementat în relaţiile de creditare dintre părţi (el se gândea la contractele de creditare a persoanelor fizice care au intrat pe default)? Părerea mea este că mecanismele de asigurare a returnarii creditului (CDS-urile, de exemplu) ar prelua masiv din componenta nouă de risc generat de neplată. Sincer, nu cred că ar fi o soluţie, în orice caz, nu o soluţie pentru creditele luate “pe legea veche”, deci cu schimbare de reguli în timpul jocului. Neoficial, mecanismele de tip jubiliar s-au aplicat de mai multe ori în istorie, aparent ca gest de “bunăvoinţă” din partea asocierii creditorilor. Şi care este rezultatul?


Syriza joacă bine cartea jubiliară: ba ameninţă că se va dărâma construcţia europeană, ba spune că şocul va zdruncina şi pe cei mai mari şi tari, ba reaminteşte despre o datorie ipotetică a Germaniei (zic ipotetică, căci subiectul e închis juridic prin tratatele de pace şi compensarile de după război, oarecum subiect identic cu cel al Tezaurului după care plângem, fără să înţelegem că a finanţat Revoluţia Roşie şi exporturile revoluţionare roşii în lume, deci nu mai există fizic, respectiv că am semnat nişte tratate care au închis subiectul, iar fără ca Rusia să vrea, acest lucru nu poate fi re-deschis în timp de pace). Syriza aşteaptă jubileul german, dar nu vrea să îşi aducă în fiecare seară haina la Berlin. Păi treaba-i asta?


09:08
joi, 11 iunie 2015

Taguri

Autor
Tiberiu Socaciu
Cinci pâini sau Vasluiul Europei (II)

09:12 vineri 31 iulie 2015

Cinci pâini sau Vasluiul Europei (I)

10:35 joi 30 iulie 2015

Violez, deci exist!

19:10 vineri 17 iulie 2015

Dreptul de a spune hoţului „hoţ”

16:42 marti 09 iunie 2015

Pseudoelectionis

00:46 miercuri 12 noiembrie 2014

Gazduit de Administrare Servere