Fals discurs despre poduri

După evenimentele (nici nu ştiu cum să le etichetez, pentru a nu denatura adevărul istoric sau, mai rău, pe cel oficial) din decembrie 1989, la un moment dat, s-a construit la repezeală un „pod de flori” peste râul Prut. Păcat că moldavilor nu le mai place băutul de apă, ca acum 150 ani, pe vremea când se sorbea Milcovul dintr-un singur şut, vorba Horei unioniste. Acu, ce să zic, poate că nu era vorba de râul Milcov, ci era vorba de coniacul “Milcov”, iar asta ar fi dat curaj beutorilor de ambe sexe de pe ambe maluri focşănene? Sau se aplică vorba ceea din bătrâni: „Şi apa e bună, dar băută cu măsură!”. Aşa că, unii mai dau de băut vin în loc de apă, copilaşilor de 5 ani, trimiţându-i direct în Raiul Copiilor. Of, retardismul nu este o scuză.

Umblu destul de des la Sătmar. Oraşul e făinuţ, dar necazul lui, ca al multor oraşe, e că s-a extins pe ambele maluri ale râului din apropiere. În speţa noastră, a Someşului. De ce e asta un necaz? Păi, oraşul are doar două poduri. Cred că vă imaginaţi ce se intâmplă dacă traficul urban nu e preluat fluent de străzile adiacente podurilor... La fel, Dobrogea e legată de ţinutul vlahilor nord-dunăreni prin doar două poduri. Adevărul e că nici nu avem nevoie de mai multe, căci nici nu avem destul trafic pentru ele. Parcă mai zicea cineva cândva undeva că nu avem nevoie de autostrăzi că şi aşa turiştii vin cu avionul, nu cu maşina. Chiar aşa, îi voi invita pe prietenii noştri finlandezi (Arno şi Marita; el e karelian, iar ea laponă, dacă nu mă înşeală sinapsa) anul acesta la Borsec şi ii voi ruga să folosească avionul în podul aerian Aeroportul Internaţional Helsinki-Aeroportul Internaţional Borsec. Sper numai ca, din motive de vulcanologie vikingă, aeropoartele – Sic! (c) 2010 Nuţi Udrea – să fie descuiate. Of, prostia nu e o scuză.

Într-una din zile mă uit la televizor (animalul ăla care te ucide încet-încet, neuron cu neuron, sinapsă cu sinapsă). Şi văd ceva ce numai în Caracal s-ar fi putut întâmpla. Dar nu era Caracal, era altă zonă, poate chiar capitala unui stat bananier (Budapesta sau Bucureşti, nu mai reţin, îmi scapă acum). Se făcea că baieţii făceau un pasaj (adică un fel de pod) peste o cale feroviară. Deşi la un moment dat se vedea clar că nu are sens să continue, ei au facut podeţul până la momentul punerii traverselor de beton peste picioarele podului. Aşa că aştia îi aşteptau pe băieţii de la Chefereu să vină şi să taie droadele de curent, căci picioarele podului erau mai scunde cu vreo 50 cm decât trebuiau... Of,  idioţenia nu e o scuză.

Că tot vorbirăm de Chefereu, trebuie să vă spun că unul din cele mai frumoase trasee feroviare este cel de la Lunca Ilvei până la Floreni, traseu montan ce face legătura dintre Ardeal şi Bucovina. Întotdeauna mi-am propus să număr viaductele (sau „feroducte”??) şi tunelurile (sau „tunelele”?? unde eşti tu, Ebo, să mă ajuţi?). Întotdeauna pierd numărul lor, fermecat fiind de peisaj, dar sunt convins că sunt în jur de 10 poduri şi tuneluri, poate mai multe. Povestea zice că aceste poduri au fost construite de imperialiştii austrieci (că de nu erau ei, nu aveam în veci pe aici cale ferata, căci pe vremea construcţiei societăţii socialiste multilateral dezvoltate noi eram ocupaţi cu sectoarele de muncă Bumbeşti-Livezeni şi Salva-Vişeu) şi că, deşi sunt cu resursa de exploatare consumată, încă nu s-au luat măsuri de regenerare a acestei resurse, deşi urmaşii inginerilor de acum un secol au trimis oferta tehnică şi comercială. Tot legat de aceste poduri, mă gândeam că nu trebuie decât să vină un alcaid şi să pună o boambă, că Vânatorii de munte de la Bistriţa nu mai păzesc de mult lucrările de geniu din zonă. Of, incompetenţa nu e o scuză.

La o întâlnire televizată între şefii celor două echipe care cumpărau voturi oferind la barter găleţi (roşii şi portocalii), un băiat de bine, capabil de a efectua poduri energetice ucigătoare, băiat care a schimbat recent tabăra, rebrănduindu-se de pe roşu pe portocaliu, fusese în sală. Ce făcu, ce nu făcu, dar podul violet încropit fusese eficient: ce gândea Aliodoru', pac facea baiatul care la 50 ani nu are încă o casă a lui. Pod-nepod, băiatul celalalt, trimis cândva de Patrie să apere interesele maritime şi oceanografice printr-o oarecare Belgie, câştigă meciul la mustaţă. Oare, acum, după tăierea mustăţilor cu 25% şi a perciunilor cu 15%, un eventual pod peste prostimea votantă ar da rezultate la fel bune în alegeri? Dar tăierea de mustaţă nu e cumva o restrângere a drepturilor constituţionale? Of, lipsa de atitudine nu e o scuză.

Tiberiu Socaciu
gargaragiu şi fals inginer CFDP