Dreptul de a spune hoţului „hoţ” sau dilemele ultimului liberal

Ca liberal trebuie să îmi asum chiar şi definiţia cea mai brutală a liberalismului, ca stare a individului/societăţii care îşi doreşte-recunoaşte libertatea/drepturile atât pentru sine/societate cât şi pentru ceilalţi, chiar până la limita coliziunii acestor libertăţi/drepturi. Prin urmare, ca liberal, trebuie să mă poziţionez corect faţă de conservatorismul religios, faţă de naţionalismul depăşit de realităţile comunitare europene, faţă de centralismul justificat cvasiexclusiv de contractul social rousseau-ian şi de făcutul binelui cu forţa, faţă de dorinţele ferme de încălcare a articolului prim al Constituţiei statului membru al Uniunii Europene autoidentificat ca „România”, încă în vigoare cu amendamente vizibile, la o adică, pe la CEDO, până la apariţia concretă a constituţiei unionale etc.

Aud des diverşi inşi care afirmă despre alţii cum că ar fi „hoţi”, că „las` că ştim noi cum s-a-mbogăţit” etc. Sunt liberal. Are dreptul un individ de a afirma despre altul cum că e „hoţ”? Încerc să mă pun în locul „hoţului”. Ca liberal şi prezumtiv negustor, cum altfel decât „cinstit” până la proba contrarie?, nu îmi convine eticheta şi simt că îmi sunt afectate drepturile şi libertăţile. Evident, pot să îl dau în judecată pe celalalt şi să-l las, necreştineste şi neempaticeşte social pe amărât fără casă. Regula e simetrică şi calomnia este pedepsită de justiţie. În schimb, dacă se dovedeşte că nu e o banală calomnie, miliţienii şi avocaţii Statului ar cam trebui să se autosesizeze şi să deschidă dosarul de urmărire penală pentru infracţiunea de „furt calificat”. Nu? Din păcate/fericire, nu.

Nea Moise, după coborârea de pe Sinai, le-a adus evreilor un cod de vreo zece legi, care erau musai a fi respectate, sub sancţiune divină. Una din legi era cea legată de furt. Codurile penale, chiar şi ăsta, ultimul, după ce a fost facut pe bani grei şi acum e „ajustat” sârguincios de reprezentanţii democraţiei, încadrează furtul la „infracţiuni”, adică la fapte sub sancţiune pământeană, penală. Indiferent de dimensiunea infracţiunii: ou, bou, combinat făcut de comunişti sau furat de aceştia de la capitalişti la 11 iunie `48, teză de doctorat, procese verbale între senior partner-ii unei societăţi civile de avocaţi etc. Raportat la această infracţiune, conecşii şi adiacenţii sunt încadraţi în clasele: a) făptuitor, adică cel care face fapta; b) complice, adică cel care îl ajută pe cel care face fapta; c) tăinuitor, adică cel care ştie de faptă şi nu merge să zică la „organe”. Dacă sunt mai mult de doi conecşi şi adiacenţi, „organele” mai aplică şi articolul cu „asocierea în vederea comiterii de infracţiuni”. Prin urmare, ce se-ntâmplă când spun hoţului „hoţ”, dar nu în scris, cu subsemnatul, ci la crâşmă, în presă, pe uliţă sau pe diverse alte agore? Se cheamă că sunt un „tăinuitor” care m-am „asociat” cu „făptuitorul”. Şi atunci ce să fac? Păi, să tac naibii şi să îmi înghit dorinţa de înjunghiere mentală a caprei vecinului sau sa fac denunţul. Adică să depaşesc statutul de fecalofag mioritic. Care denunţ dacă nu se verifică, intră la „denunţ calomnios”. Adică, comiterea unei fapte penale. Dilemă?

Sunt liberal. Dar parcă aş tăia puţin din libertăţile limbii unora şi altora care scot aserţiuni pe gură. Multe din ele sunt tautologii de tipul „ăia fură tot”. Problema este ca supărarea limbutului este generată de: a) au furat tot şi „mie nu mi-au lăsat nimic de furat...”; b) au furat tot şi „mie nu mi-au dat nimic...”. Dar cum am limbă voi începe să îi „pictez” pe „hoţi”. La crâşmă, în presă, pe uliţă sau pe diverse alte agore. Cu discernământ sau fără. Ce conteaza? Ei sunt liberali şi ... mă lasă. Sunt liberal? Ce comod e să nu fii. Ameninţi cu cremenalul pe potenţialii contestatari, doar pentru că eşti un potenţial borfaş. E comod să fii fascistoid sau comunistoid. Nu? Sunt liberal. Păi cred că ar trebui să mă reorientez. Ca Partidul, care s-a dat cu populariştii conservator-europeni, foşti creştin-democraţi. Care mârâie uşor la chestiile „mult prea liberale”.

Un liberal. Poate ultimul.

13:51
marti, 09 iunie 2015

Taguri

Autor
Tiberiu Socaciu
Cinci pâini sau Vasluiul Europei (II)

09:12 vineri 31 iulie 2015

Cinci pâini sau Vasluiul Europei (I)

10:35 joi 30 iulie 2015

Violez, deci exist!

19:10 vineri 17 iulie 2015

Haina greceasca la jubileul german?

09:08 joi 11 iunie 2015

Dreptul de a spune hoţului „hoţ”

16:42 marti 09 iunie 2015

Pseudoelectionis

00:46 miercuri 12 noiembrie 2014

Gazduit de Administrare Servere