De la catedre la catedrale

Iaca se gătă şi „titularizarea”. Chestia asta este un fel de admitere pe care o dau an de an profii, unii din ei „intrând” la „fără taxă”, adică devenind „titulari în învăţământ”, iar alţii reuşind la locuri „cu taxă”, adică suplinitori, ce îşi vor încerca norocul şi la anul, pentru a trece la „fără taxă”. Ca la orice examen, s-a făcut uz de fiţuici, trafic de influenţă ş.a.m.d. Nu are sens să spun ce şi cine şi cât şi unde şi cum. Ştiţi deja. Doar de ce. Pentru că, la aşa popor, cu aşa conducători, de care s-ar dezice mâine cu 65%, după ce mai deunăzi l-au ţucat în cur la un referendum şi la o găletuşiadă, doar astfel de magiştri putem pune la/pe catedră. Şi iaca am ajuns la primul punct de control. Catedra este un scaun, cum ne-au învăţat grecii, scaunul profesoral având o înălţime morală mult mai mare decât cea a scaunului de miliţian, chiar dacă la nivel salarial (n.m.: de la sare, v-am povestit deunăzi cum e cu sarea şi romanii) înălţimea este inversă, fiind în favoarea purtătorilor de pulan plus caschetă şi în defavoarea purtătorilor (teoretic!) de I.Q. pedagogic, sau un banal obiect de mobilier de tip masă, care se pune pe un podium, o estradă?

Citesc prin presă, aud pe la tembelizor, aud vocea poporului flamând şi mă minunez: orice biserică mai acătării, chiar daca e un kitsch neopostcomunist, e etichetată cu tupeu drept „catedrală”. Caut rapid prin sertăraşele memoriei mele cam răblăgite şi îmi amintesc de catedra greacă. Oare, nu cumva catedrala este legata de scaunul episcopal? Căci dacă da, atunci treaba e oablă (n.m.: oblu înseamnă drept) ca covrigul (sic!): manelizarea societăţii (de care ne amintea prezidentul mult iubit cînd pronunţa public numarul 99 referindu-se la procentele de manelism vlah) a atins şi zona vocabularului legat de sacralitate şi sanctitate. La adresa http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_catedralelor_din_Rom%C3%A2nia veţi găsi o listă a catedralelor din România. Evident, lista e incompletă, cel puţin la nivel istoric, dar e aproape la zi, în ceea ce priveşte catedralele în functie, adică biserica unui episcop sau biserica centrală a unei episcopii sau biserica principală unde şade pe scaunul episcopal Preasfinţia Sa. E posibil ca anumite upgrade-uri ale B.O.R. să nu fie chiar la zi (episcopii nou-înfiinţate, ridicări în rang etc), dar lista e o bună referinţă!

După cum era normal, oraşul cu cele mai multe catedrale (în sensul definiţiei anterioare legate de scaunul episcopal) este Clujul, oraşul fiind reşedinţa a cinci episcopii, şi anume a) cea Ortodoxă (Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului), b) cea Greco-Gatolică Unită cu Roma (Eparhia Greco-Catolică de Cluj-Gherla, cu o co-catedrală şi la Gherla, oraş ce adăposteşte şi catedrala Armeano-Catolică a Ordinariatul Armeano-Catolic din România, catedrală celebră prin faptul că aici poate fi văzut unul din cele trei tablouri din Romania semnate de celebrul pictor flamand Peter Paul Rubens, „Coborârea lui Isus de pe Cruce”), c) cea Reformată (Eparhia Reformată din Ardeal cu o episcopie soră, Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului, pentru zona Partium, la Oradea), d) cea Evanghelică-Luterană (Biserica Evanghelică Luterană din România, sora de limbă maghiară a coreligionarilor germani din Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană din România cu sediul episcopal la Sibiu), e) cea Unitariană (Biserica Unitariană din Transilvania, pentru cei care nu ştiau, unitarianismul s-a născut la Cluj).

Mulţi din cei care văd biserica romano-catolică Sfântul Mihail (cea din spatele celebrei statui a lui Mathias Corvinus, un băiat celebru, născut la Cluj) o consideră ca fiind catedrală romano-catolică, neştiind că sediul episcopiei romano-catolice este de secole la Alba Iulia, capitala istorică a Ardealului. Legat de foste catedrale din Cluj şi împrejurimile Clujului,   mai amintesc: a) Biserica din deal, fostă catedrală ortodoxă (1921-1932), b) fostele catedrale ortodoxe istorice de la Vad şi c) Feleacu, d) fostul scaun episcopal greco-catolic de la Gherla din actualul cartier Candia, e) biserica reformata de la Sic (pe vremea când Sicul era oraş şi exploatarea salină era funcţională).

Tiberiu Socaciu

posesor de catedră la universitate