Censusul şi muncile lui periodice

Ar fi trebuit să încep cu un motto-u: “Există trei feluri de minciuni: 1. minciuni, 2. minciuni sfruntate şi 3. statistici”, Benjamin Disraeli, prim-ministru englez, 1867-1873. Dar m-am gândit că poate trebuie să dezvolt ideea minciunii şi a statisticii şi nu mă simt în stare, căci cotidianul nu îmi dă multe exemple (puf, o minciună!).

Pe vremea nesimţiţilor de romani, care trăiau într-un huzur, prin atriumurile lor pline de gagici, gagii (ce, aţi crezut ca homosexualitatea s-a născut de curând, astfel încât în România electorală a anilor 2004 să erupă pe la 10%, după cum zicea un celebru amiral-candidat la preşedinţie) şi alte chestii ce pot stimula simţurile (vă rog, nu insistaţi, că nu mă pricep şi încă mai studiez!) sau intelectul (aici e vorba de cele 3 Graţii, care sigur nu sunt/erau Eba, Nuţi şi Robertuţa) patricienesc, în timp ce plebea murea de foame aşteptând de la imperatori pane et circus, exista o insituţie mare doritoare de census. ANAF-ul lor, că despre el e vorba, era destul de dornic să ştie cine, ce, cât, cum, unde şi alte întrebări demne de un ANI de peste milenii, de care noi, cei de peste milenii, însă, nu avem noroc, căci un ungur ce ştie Constituţia mai bine ca un cosaş de-al nostru, i-a cam tras-o ANI-ului, trimiţând-o la cratiţă. Aşadar, la romani, cincinalele se puteau măsura şi între două censusuri, iar eventualii şmecheraşi care doreau să nu işi satisfacă datoria faţă de Patrie, care ibi bene, atunci când ubi era, erau prinşi şi duşi cu poliţia militară la bulăul Legiunii, unde făceau cunoştinţă cu ţambalul, dacă ramâneau recalcitranţi şi nu doreau să fie decimaţi sau să acceadă la pensii nesimţite, după terminarea stagiului militar.

Peste ani, censusul austroungar a găsit o soluţie pentru a da afară 25% din personal, căci constrângerile bugetare generate de criza financiară cauzată de căderea preţului la argint în Lumea Nouă, datorită speculaţiilor unor conchistadori, care au sabotat interesele bancherilor europeni (jidovi, căci doar ei puteau practica cămătăria), etc etc (evident, asta e doar o speculaţie, dar să reţinem potenţialul motiv: reducerea cheltuielilor bugetare la INS-ul imperial), soluţia fiind de natură cromatică. Se făcu că Dieta ardeleană a dat pe goarnă, dar fara a publica în Analele Oficiale ale Principatului, cam la fel cum peste ani va face un alt Guvern şi Premierul lui, după şedinţe cu deciziile, puţin cam anti-uniotrionatiorum-ist, sau cum am zice azi, neconstituţional: toţi vlahii să-şi vopsească casele în albastru, iar toti ungurii în verde; cu saşii treaba era simplă, că ăştia îşi făceau casele într-un anume fel, cu poarta mare, direct la stradă, iar cu secuii iar e simplu, căci în Ţinutul Secuiesc, care se învecinează pe stemă şi în actele Primăriei Ilieni cu Ţara Bârsei, la borna de hotar pusă încă de pe vremea teutonilor, toţi de acolo, din ţara aia, sunt secui. Nu ştim dacă şi autonomi sau independenţi, important e că se pot face recensăminte dintr-o simplă parsare a satelor.

Peste sute de ani, într-o obscură ţărişoară, naţională, independentă, unitară şi indivizibilă, în care limba oficială este vlaha norddunareană, iar în Ţinutul Secuiesc aceaşi limbă, din motive de sumarizare şi eficientizare a Statului, s-a trecut la desfiinţat agenţii, institute, comitete şi comitii. Şi cum heirupismul a început să fie aproape o modă, minţile cele creţe ale Guvernului aproape au decis ca institutele naţionale de statistică şi cele de prognoză să fuzioneze. Probabil că cineva, care a intrat din prima la facultate şi nu e specialist nici în constituţionalistică, nici în cosit a explicat ceva de genul “Băăăă!!! La anul avem recensamânt! Voi ştiţi ce înseamnă asta?”. Momentan, sabia damoclesiana a părăsit poziţia de echilibru instabil de deasupra inesistilor, dar, căruţa cu proşti, care s-a răsturnat cam la fiecare instituţie ce poate fi populată şi poluată cu ipochimene paraşutate politic pentru un sălăruc căruia Partidul îi ia uiumul lunar (prin donaţie, cu chitanţă), s-a răsturnat şi în curtea Statisticilor judetene. Şi dacă nu au schimbat şeful judeţean, musai adjunctul sau adjuncţii sunt numiţi politic. Şi cam în toate judeţele Patriei. Nu credeţi? Eu vă spun ce văd pe la mine, prin Ardeal. Vai de capul INS şi a băieţilor de acolo la recensământul de la anu’! Vai!

Tiberiu Socaciu

Amator în statistică, semiprofesionist în pamflet şi profesionisti în minciuni