Avantajul de a avea baiat

Mă bucur că am un băiat. Când va creşte mare, el zice că se va face doftor de oameni. “De care?”, îl interoghez eu cu un autoritarism paternal, de tipul celui practicat de parintele unei Ebe care zicea tătânelui ei că vrea să fie parlamentar, întrebând “De care? Autohton sau Comunitar?”. Răspunsul vine imediat. “De familie, sau chirurg!”. Aşa deci, fiul meu vrea să iasă din cloaca în care, eu, părintele lui, mă bălăcăresc acceptând ca nişte indivizi puşi acolo de voinţa maselor fraierite cu o găleata, un pui congelat, o litră de oloi, un kil de zahăr, unul de fărina şi unul de orez sau de un bilet de bus pentru o excursie la mănăstiri, să îşi bată joc de mine, să imi insulte inteligenţa şi să ia măsuri naziste de restrângere a drepturilor constituţionale. Intuind viitorul potenţial al fiului meu, mă bucur de pe acum. Aud de prin mass-media că România are cam 40 mii de doftori, din care 7 mii vor/trebuie să plece, având precontracte semnate prin Anglii, Scoţii, Francii, Belgii şi alte ţări cu soare-pline şi cu pensii mai vesele. Deci, viitorul meu de pensionar al unui stat care mă vrea doar acum, cât plătesc dări, este asigurat. Doar nu mă va lăsa să mor cu pensia aia, slăbănoagă, cu care mă va lăsa omul cu nume de drac turcic şi şeful lui, cosaşul.

Mă bucur că am un băiat. Poate la anul, de 1 iunie nu va mai primi jucării şi carti, ci poate că va primi doar lacrimi şi săruturi părinteşti. Evoluăm încet-încet spre o nazificare a societăţii, a mentalităţilor şi a actelor de guvernare. Îmi amintesc o vorbă din latină, pusă în gura celor care ieşeau la pensie din serviciul militar roman, undeva pe la 40 ani, cu o pensie nesimţită baş ca oarece împroprietăriri în zona Limes-ului: “Ubi Patria Ibi Bene”, adică “unde e Patria, acolo e bine”. Aplicând regulile clasice ale logicii aristoteliene, rezultă că dacă “acolo NU e bine”, atunci cu siguranţă, “acolo nu e Patria”. Fratele meu are în cap să înceapă să îşi încheie socotelile (adică hârţogărelile, impozitele, proprietăţile) cu actuala Patrie. Vor să se mute într-un loc, în care să nu spună nimănui că sunt din România. Am să le sugerez să işi ia paşaport unguresc, că de săptămâna trecută, se poate.

Mă bucur că am un băiat. Oare ce m-aş fi făcut dacă aş fi avut o fată? Erau şanse, ca pe când s-a mărita, ginerele să fie de felul lui, mai anteprenor, iar tu, s-ar putea să ai o poziţie în societate. Şi ginerele să iţi fie o piatră atârnată la gât. De moară. Când ginerele tău face ceva afaceri cu statul, iar tu eşti un sindicalist vocal din educaţie, una două se ia de tine un aşa-zis Naş, la vreo mogulărie de-a lui Bobby. Şi te face, te desface, numai nu te trimite, neaoş, undeva anume. Naşu’ în cauză este lingătorul deş’telor unsoroase ale labelor murdare ale slugoilor unor şefi supremi, ai unei oarecare ţări bananiere, aflată pe jumatate în Balcani, iar pe jumatate în spaţiul central-european. Şi, de parcă dracul nu e aşa de negru, un alt ginere celebru îi “trage clapa” unui fost şef pe la Vămi, apoi pe la anvelopare de blocuri, iar acum peste toţi miliţenii Patriei: acesta îşi face firmă de badigarzi şi începe să comită niscaiva contracte cu un stat falimentar aflat într-o mioritică combinaţie geomorfologică de tip carpato-danubiano-pontic.

Tiberiu Socaciu
Comentator