Privind în portofel cu mânie

Circula cândva o glumă referitoare la campaniile electorale pline de promisiuni viciate de neseriozitate, asta ca să nu spunem lucrurilor pe adevăratul lor nume. Adică în momente de euforie verbală candidatul asigura pe alegători "Vă facem pod". Masa de cetăţeni cu drept de vot, care nici mici nu serviseră şi nici a bere nu miroseau, răspunzând timid "La noi nu curge apă". Zâmbetul de la tribună emana "Aducem apă". Dacă fata cea mică a împăratului ar fi ştiut că zâmbetul electoral este mai dulce decât zahărul şi mierea nu ar fi fost nevoită să recurgă la sare şi să pătimească cele pătimite. Cred că aşa s-a procedat la nivel mare: "Vă aducem pacea". "La noi nu este război". "Vă aducem noi". Criză nu s-a instalat atât de insidios pe cât s-ar fi putut. Poate a fost necesară trâmbiţarea drepturilor neonorate ale funcţionarilor, feroviarilor, dascălilor, poliţiştilor, fermierilor, toţi într-un glas şi unitate de monolit în jurul ideii de mai bine către cei care susţineau că se poate ceea ce nu se poate la vremea când saci noi trebuiau urcaţi în căruţa veche. De fapt saci reciclaţi că noi … de unde? Ce nu se poate s-a văzut şi mai ales se vede. Şi? Ieşirea din abisul nesimţirii afişate ostentativ nu este imposibilă dar durează cam tot atât cât a durat drumul de la Neanderthal la Bruxelles (nu cel care se face cu trenul, avionul sau limuzina).


"Oamenii demonici nu cunosc nici activitatea, nici inactivitatea; în ei nu există nici curăţie, nici regulă în purtare, nici adevăr" (Bagavad – gita XVI, 7). Păi dacă aşa o fi, mai aproape de domeniul numitului Sarsailă sunt persoane cu cravată la gât şi păr scurt decât copii obraznici care omoară mâţe prin cimitire, aceştia nefiind altceva decât elevi în învăţământul drastic caracterizat de şeful statului.
Nu ştim exact ce legătură există între autorii (morali?) ai crizelor şi cei ai războaielor dar dacă poziţionăm pe abscisă conflictele militare şi urmărim curba ciclicităţii economice de lungă durată din teoria lui Kondratiev, vom vedea o foarte interesantă împletire.
Mirarea te cuprinde atunci când vezi pe câte unul. Care dă din coate pentru a urca prin voinţa mulţimii, cum găseşte soluţii pentru ieşirea din situaţii din care încă nimeni nu a ieşit cu doctrina neşifonată.


Din fericire pentru specia umană şi pentru planeta Pământ, mai există şi oameni care nu le ştiu chiar pe toate şi care, uneori măcar, mai pot fi şi contrazişi, ba mai sunt şi cazuri excepţionale care pot recunoaşte că au uitat, greşit sau omis câte ceva. Da! Dar aceştia nu prea candidează.

Ioan Mugurel Sasu