De toamna

Era o vreme când toamna, pe lângă vântul rece care trecea prin haine şi fluiera sinistru în golul buzunarelor, mai făcea să bântuie peste o parte a locuitorilor anumitor oraşe spectrul groaznic al „restanţelor”. De necrezut aşa ceva celor care studiază în şcoli care acordă note numai de la zece în sus şi unde, cu oarecare ambiţie, pot fi absolviţi doi ani în unul, ca la detergenţi sau guverne. Ca răzbunare pentru emoţiile din sesiuni nu voi exagera cu ghilimelele in cele ce urmează. Segmentarea pieţei presupune decuparea acesteia într-un număr de subansamble, omogene pe cât posibil, cu scopul de a facilita adoptarea politicii de marketing. Nu vom folosi, pentru exemplificare, definiţia lui Philip Kotler care este prea stufoasă, nici pe cea exprimată de A. M. A. (American Mrketing Association), ci vom lua în seamă definiţia scriitorului ieşean Sava Francu: „Lumea este plină de proşti, marketingul este arta de a-i identifica şi folosi”.

N-o fi descris dumnealui tot aisbergul dar partea văzută cam da. Că marketing se face în multe domenii, cu voia au fără de voia … Aşa cum în elev se vede oglindit profesorul, în aleşi se vede oglindit electoratul.  Multe feluri de cetăţeni au rezolvat în ultimele două decenii, toate problemele pe care le ştim rezolvate, iată că a venit şi rândul economiştilor. Nu-i bai, la câţi avem şi câţi se mai fabrică, schimbarea premierului se poate face şi zilnic. Prin politica de accizare, statul poate face oarecare ordine în economia de piaţă. Pe aici s-a lucrat ca la carte în ceea ce priveşte segmentarea pieţei. A fost ales criteriul de segmentare, cei cu bani şi cei fără, au fost studiate caracteristicile firmelor, eventual ce-i mai rămâne omului după plata tuturor facturilor, s-a optat pentru o strategie diferenţiată şi biblică: „Căci celui ce are i se va da şi va avea de prisos, iar de la cel ce n-are se va lua chiar şi ce are” (Mat. 13.12). Aşa că iahturile, blănurile, parfumurile şi alte asemenea vor scutura ceva zerouri din preţ iar ţigările cu „smol”: 10 Mg se vor scumpi. Nu vor fi bani de ţigări? Nu-i nimic, ne luăm blănuri sau arme, că şi acestora le va scădea preţul. Segmentarea şi analiza pieţei o fi dat la iveală faptul că patima vânătorii se manifestă, de regulă, la o anumită categorie de cetăţeni (uneori chiar oneşti). Fireşte, este o mare plăcere să vezi douăzeci – treizeci de beţivani, înarmaţi până în dinţi, terorizând un biet animal speriat şi învăluit de umbra morţii. Şi Jaroslav Hasec avea o povestire care se referea la acest nărav al clasei conducătoare in patria noastră „Regele românilor pleacă la vânătoare”, vorbim despre un scriitor care ştia să spună ceea ce avea de spus. O fi un blestem care face ca întotdeauna pungile modeste să sponsorizeze marile averi?  O mai fi unul care transformă în sinecură orice funcţie ocupată de cineva care nu este pregătit profesional pentru aceasta? Prevestind anotimpul următor, vântul toamnei afectează peţiolul frunzelor îngălbenite, înroşite sau şi una şi alta, făcând necesare straşnice cheltuieli cu menţinerea pe ram. Iată o formă fără fund de sărăcire a sărăciei. A devenit politica un „scop în sine” şi unii vor să iubească poporul cu forţa? Păi atunci trebuie legalizat şi violul.
  În campaniile electorale se fac de toate, se intră în pielea ciobanilor, se scot basma curată doamne de bine (poate şi bine, cine ştie) dar după cum spune Florin Constantin Pavlovici în cartea „Tortura pe înţelesul tuturor”, pe care o recomandăm celor care vor să ştie cât mai multe despre cauzele situaţiei din ţara zilelor noastre : „Una e să tunzi oi, alta e să coafezi capre”.


                                                                      Ioan Mugurel Sasu