Curechiul de Bruxelles

Duminică 7 iunie, sărbătoare mare, Rusaliile. „Rusaliile este considerată o sărbătoare a trandafirilor (rosalia) dar mai sunt văzute în mitologia românească ca nişte femei care vin pe la case noaptea şi le iau oamenilor minţile” (Maria Stupcanu). Pe semne ca la cea vreme florile respective nu aveau valoare de simbol electoral. „De fapt Rusaliile erau pentru societatea tradiţională un fel de semidivinităţi silvice şi campestre, care, prin comportamentul lor, personificau stările atmosferice ale aerului într-o continuă schimbare şi mişcare” (Mihai Camilar). Zi potrivită pentru alegeri, numai că pe 73% dintre cei care puteau să o facă, nu „i-au luat Rusaliile” şi nu au participat la împăcarea caprei cu varza de Bruxelles. Oda nemerniciei nu a fost compusă încă, poate dacă lumea nouă formată din cocalari şi pitzipoance ar avea reprezentare la nivel european s-ar rezolva şi asta. Nu se vor rezolva altele, prestaţia în legislativul dâmboviţean, sau în cel european în cazul celor care nu sunt la prima … participare, nu lasă loc pentru prea multă speranţă. Oricum, cu sau fără votanţi, alegerile au avut loc şi mare a fost bucuria pentru câştigătorii care au realizat o treime dintr-un sfert. Nu au voit românii să participe? Nu au putut rupe câteva minute din ziua respectivă? Sau nu au fost de acord să lase U. E. impresia că îi livrează şi altceva decât firave maşini de votat care nici nu pot şi nici nu vor să facă nimic. Mai vorbim peste câţiva ani, care om mai fi, că unii pleacă de acasă, alţii din crâşmă, iar alţii de peste tot. La urma urmei nu trebuie strigat că suntem europeni, trebuie demonstrat. Lista reprezentanţilor cuprinde persoane cu ocupaţii anterioare şi calificări diverse, ba iată că se poate ca numele de familie să înlocuiască precizarea unor asemenea informaţii. Ce este aceea tehnician? Iată ce spun dicţionarele: „Persoană cu pregătire medie în activitatea de cercetare, proiectare, sau execuţie tehnică” sau „Persoană are dispune de o tehnică înaltă într-o ştiinţă, artă, meserie”. Ecce … lista. Uneori se poate mai mult decât se putea. Brasica oleraceea cu denumirea ei regională curechi, atestată documentar de Ion Creangă, este rudă cu varza de Bruxelles (care are căpăţâna mai mică dar tulpina mai înaltă). Păi aşa şi tutunul este rudă cu cartoful, chiar şi cu alte solanacee cum ar fi roşiile. Oare şi cu acele atât de roşii şi cu frunzele atât de verzi încât par la fel de false ca un decolteu siliconat? Nu, rudenia şi nepotismele au fost extirpate din comportament. Că dacă ne gândim un pic si tutunul, despre care am pomenit, are o rudă săracă, Nicotina rustica (mahorca), probabil este aroma aceea iubita de portofelele modeste şi care a devenit tot mai rară de când suma adunată a făcut pleoapele mai uşoare. Şi peste toate vine pandemia, gripa care a ucis deja 141 de cetăţeni ai planetei, nici nu mai este mult până la 75 de milioane cât are la activ, de-a lungul secolelor, ciuma neagră, pentru a putea încadra în acelaşi grad de periculozitate virusul A(H1N1)  cu bacteria Yersinia pestis. Chiar dacă gripa porcină vine pe calea bătătorită de criza mondială, care, ca toate suratele ei, va face mai săraci pe cei săraci şi mai bogaţi pe cei bogaţi. Un personaj din proza lui Jaroslav Hasec, elev fiind în şcoala condusă de biserică (să sperăm că nu va căpăta şi această opţiune caracter de pandemie), suporta cu uşurinţă educaţia cu băţul pentru că îşi plasase în pantaloni, în partea din spate, o tăbliţă pe care întâmplător scria „Daţi pentru împodobirea bisericii”. Oare va fi necesar românilor să-şi inventeze ceva asemănător pentru obraz şi minte? Sau unora pentru obraz şi altora pentru minte. Curios sunt ce va scrie, tot întâmplător, pe acel ceva.
   Singura senzaţie auditivă pe care o poate percepe surdul este liniştea. Să sperăm că nu va fi una dinaintea furtunii.


Ioan Mugurel Sasu