Cultura trebuie cultivată

Aş fi folosit un alt cuvânt, mai vechi, atât de vechi încât nici glosarul familiei Sfarghiu nu-l pomeneşte şi atunci ar fi ieşit „harmalău” în discotecă. Poate „harhăt”, că acest cuvânt apare în lucrarea amintită. Nu am considerat firească alăturarea unui regionalism arhaic cu atât de modernul „discotecă”. În discotecă se dansează, nu se „gioacă”. Şi câte altele nu se mai petrec acolo … şi toate pline de hazul şi farmecul copilăresc, oricum altele decât erau obişnuiţi Nică şi cu Smărăndiţa. Da. Problema apare atunci când distracţia pe fond muzical, până la urmă, indiferent de părerea adepţilor altor stiluri muzicale, ceea ce se aude acolo este muzică, devine scop în sine. Nici o legătură cu ideea de „scop în sine” a lui Immanuel Kant. În cazul discotecii luminiţele de deasupra sunt artificiale iar despre „legea morală” ar fi multe de spus. Nu consider că trebuie privit cu ochi exagerat de critic distracţiile tineretului, am cădea în păcatul doamnelor din lumea bună europeană atunci când de peste Atlantic a venit, în sălile de dans, tangoul. Nici nu le putem cere adolescenţilor să traducă în limba „mess” cuvântul „harmalău”.

Pablo Neruda spunea că este iertat tânărul care intră năvalnic dărâmând poarta dar nu şi bătrânul care nu se retrage discret atunci când vine vremea. Nu am pus ghilimele pentru că s-ar putea ca memoria să joace feste proprietarului după cei aproape patru zeci de ani de la lectura paginilor respective. Totuşi, nu se pot scoate din sfera preocupărilor curente ale vârstei în care are loc formarea identităţii spirituale, cele culturale. Nu toţi oamenii pot fi „cineva” dar nici nu este bine ca toţi să fie „nimeni”. Faţă de bancul de peşti, roiul de albine sau cârdul de păsări, nu le denumim pentru a evita acuzaţia de xenofobie, omul are avantajul valorii individuale, iar suma valorilor individuale dă valoarea grupului social. Nu pe baza elitelor se stabileşte nivelul dar acestea reprezintă grupul şi s-ar părea că nu apar din nimic. Societăţile evoluate acordă mare importanţă clasei de mijloc dar nici elitele nu sunt neglijate. O fi şi acesta unul dintre motivele existenţei vârfurilor, cuminţenia şi disciplina în gândire nu aduce recunoaştere internaţională şi nici premii Nobel. Cred că nu trebuie cerut generaţiei tinere să-şi presare expunerile cu apoftegme, junimii îi trebuie lăsată calea valorificării originalităţii, vor deveni apologetici atunci când viaţa, cu toate ale ei, le va toci tendinţa de afirmare a eului şi teama de a fi criticaţi de masa fericiţilor îi va obliga să apeleze la alegaţii.

Mare respect pentru cărţile scrise din cărţi ale erudiţilor dar nu trebuie lăsate la o parte cărticelele, ceva mai mari decât statutul partidului ieşit (Hm!)de pe scena politicii româneşti, în care  autorul spune ceva ce nu a mai fost spus de alţii. Îndemna Ion Heliade Rădulescu: „Scrieţi băieţi, numai scrieţi”, păstrând distanţa pe care respectul mi-o impune, aş îndrăzni a recomanda „gândiţi băieţi”. Dar materia primă a gânditului nu apare spontan şi uite aşa ajungem din nou la cultură şi bibliotecă. Biblioteca poate fi şi online, condiţia este ca activitatea în faţa calculatorului să nu fie doar povestea poveştilor de adormit părinţii care nu au ţinut pasul cu educaţia copiilor.

„Nu ştiu alţii cum sunt”, eu când răsfoiesc glosarele (că sunt două) familiei Sfarghiu şi citesc acele cuvinte care azi nu mai circulă, sau au un număr mic de vorbitori şi aceia trecuţi de vârsta primei înţelepciuni, simt, ca un ecou filtrat de trecerea anilor, vorbele bunicilor şi vecinilor de pe uliţa copilăriei. Că uliţă era strada aceea cu pomi bătrâni, mari şi umbroşi şi cu case „în patru table” …

Notă:
-    Glosar: regionalisme din Câmpulung Moldovenesc- Otilia Sfarghiu, Vasile Sfarghiu, Ed. Amadoros, 2003, Câmpulung Moldovenesc.
-    Regionalisme din Câmpulung Moldovenesc- Otilia Sfarghiu, Vasile Sfarghiu, Ed. Amadoros 2005, Câmpulung Moldovenesc(Ediţie revăzută şi adăugită)