Tupeul din zilele noastre

Însă situaţia este cu atât mai ciudată cu cât unii dintre cei care conduc asemenea instituţii nu au scăpat încă la posibilitatea de a fi proprii lor stăpâni. Se ştie că şi în învăţământ ca şi în alte domenii există „clanuri” de interese, pe baza cărora unii acced şi devin profesori sau suplinitori, iar alţii fie sunt puşi la zid, fie sunt daţi afară din sistem sau pleacă de bună voie.


Nu prea crezi că aceste lucruri se întâmplă în realitate până nu le auzi din gura unui amic sau ţi se întâmplă chiar ţie. Şi am o prietenă, absolventă ca şefă de promoţie la Universitatea din Suceava, bursieră un an într-un stat din UE , masterandă la Iaşi, unde iar a terminat prima şi care a dat titularizare. A luat o notă foarte bună, însă cum sistemul Bologna nu-i permite să predea la liceu fără masterat, a nimerit un post de suplinire departe de casă şi acela incomplet. Fata şi-a luat inima în dinţi şi s-a dus să vadă unde a nimerit.

Locaţia destul de frumoasă, zonă de şes, pădure, însă problema a apărut când s-a prezentat la şcoală. A fost informată că orele pe care le cere erau date de obicei pentru a completa catedra altora. Şi ca peisajul să fie complet, sau ca să o descurajeze, directorul de aici a ţinut să-i transmită că nu-i va da orele necesare pentru a-şi completa domeniul , chiar şi altele, decât cele pe domeniu. Fie că nu sunt, fie că nu vrea. Ideea în sine e însă numai una. E loc în acest sistem de persoane prost pregătite, de oameni care sunt adevărate „dezastre” la catedră, însă nu şi de cei care vor să facă treabă şi sunt priviţi cu ostilitate. Dacă asta înseamnă reforma sistemului, ţin să-i transmit doamnei Ecaterina Andronescu că într-adevăr preşedintele Traian Băsescu pare a avea dreptate când acuză că nu se face reformă ci se îngroapă „ticăloşiile” din sistem.


În rest…fără comentarii.