Un miting, cum nu a mai văzut Suceava

        Vremea marilor adunări populare a trecut de mult. Deşi, în România, a existat o astfel de  tradiţie -vezi adunarea din 1918 de la Alba Iulia, care a marcat Marea Unire, sau pe cea din 1848 de la Blaj, care a marcat Revoluţia Română din Transilvania,- perioada comunistă, cu excesele ei propagandistice, a adus întâlnirile publice într-o zonă a derizoriului, într-o jalnică expresie a îngenuncherii poporului român în faţa totalitarismului. După 1989, în primii ani ai presupusei evoluţii spre democraţie, fenomenul Piaţa Universităţii a reaprins, pentru scurt timp, tradiţia marilor adunări.
        Ceea ce a urmat, în cele două decenii postdecembriste, cu desele şi penibilele rateuri sindicale, cu tentativele nereuşite ale opoziţiei de a-i mobiliza pe cei nemulţumiţi, ne face să dăm dreptate dictonului potrivit căruia „mămăliga românească nu explodează”. (Apropo, un ilustru politician local de culoare galbenă, dar care vine la conferinţa de presă cu cămaşă portocalie şi critică hotărârile de consiliu pe care le-a votat cu propria-i mânuţă, are propria versiune: „crăpatul mămăligii”. Îi atrag, cu simpatie, atenţia că vorba cu „crăpatul” este alta, ceva cu pietrele şi cu capul caprei şi e bună pentru politicieni, doar ca să le îmbunătăţească dicţia).
        Apatia generală, lipsa de reacţie publică a caracterizat cetatea suceveană, în anii de după 1989. Chiar şi în zilele revoluţiei, sau ce o fi fost atunci, când în marile oraşe populaţia ieşise în stradă, la noi, în faţa Consiliului Popular Judeţean, abia s-a strâns o mână de oameni, din păcate mulţi având fizionomii care te făceau să grăbeşti pasul. Aceeaşi stare de non combat în spaţiul public a caracterizat Suceava şi în perioada reacţiilor anticomuniste, de la începutul anilor ‘90. Ulterior, tentativele sindicatelor de a organiza proteste stradale s-au încheiat invariabil cu penibile insuccese.
        Evoluţiile în plan social-economic din 2010, discrepanţele flagrante între spusele şi faptele guvernanţilor, au produs o neaşteptată schimbare, atât la nivel naţional, cât şi, surprinzător, în frumoasa noastră urbe. În urmă cu o săptămână, cele patru confederaţii sindicale au reuşit să scoată în faţa Palatului Administrativ aproape o mie de protestatari, iar, la sfârşitul săptămânii trecute, renăscuta organizaţie a PSD Suceava a reuşit cel mai consistent miting din perioada postdecembristă.
        Cu voia dumneavoastră, mă voi opri asupra acestui din urmă eveniment. Mitingul -aşa cum, de altfel, l-au definit organizatorii- a fost unul de protest împotriva măsurilor excesive de austeritate adoptate de guvernul Boc şi împotriva modului discreţionar în care administraţia judeţeană pedelistă a defalcat fondurile pe unităţile teritorial administrative. În ciuda căldurii caniculare, pesediştii suceveni au reuşit un exerciţiu de forţă, mobilizând circa 2000 de membrii şi simpatizanţi, din tot judeţul. Mai mult, varietatea formelor de exprimare folosite, pe toate gusturile şi pentru toate minţile, tocmai aici la Suceava, într-un fief pedelist, a făcut ca acţiunea pesediştilor suceveni să fie una cu impact naţional.
        Alternând ironia cu gravitatea, Cătălin Nechifor, noul preşedinte al organizaţiei judeţene, a  punctat: "Suntem 2.000 de suceveni care au venit să îşi toarne amarul şi oful, într-o căldură infernală, de la distanţă mare. Am lăsat totul deoparte pentru că aşa nu se mai poate. Domnule Traian Băsescu, lăsaţi România românilor. Ei sunt cei care s-au jertfit. Sper ca această formă de protest să îi determine pe parlamentari să îşi respecte electoratul şi să îşi respecte cuvântul dat. PD-L şi Traian Băsescu au promis că nu se vor atinge de salarii şi iată cum o fac cu nesimţire."
        Ovidiu Milici, purtătorul de cuvânt al PSD Suceava, a dat citire unei scrisori deschise adresate preşedintelui Traian Băsescu, premierului Emil Boc şi parlamentarilor care susţin guvernul. În scrisoare se arată că responsabilitatea pentru situaţia în care se află astăzi România revine, în principal, adresanţilor scrisorii, dar sunt enumerate şi 10 soluţii imediate pe care guvernanţii ar trebui să le ia ca alternativă la actualele soluţii absurde. La finalul mitingului -încheiat în mod civilizat, fără incidente- o delegaţie a protestatarilor a înmânat scrisoarea deschisă prefectului Sorin Arcadie Popescu.
        Sub imperiul lozincilor: „Luaţi-vă găleţile înapoi!” şi „Găleata portocalie dăunează grav pensiilor şi salariilor”, manifestanţii au aruncat în faţa uşii Palatului Administrativ găleţile şi pungile portocalii folosite de PDL în campania electorală, iar pentru a sancţiona simbolic guvernarea au arătat, ca în sport, cartonaşe roşii.
        De pe pancarte nu au lipsit nici semnele de circulaţie: “STOP” pentru guvernul Boc,  „INTERZIS VIRAJUL LA DREAPTA”, apropo de revendicarea PD-L ca partid de dreapta, şi „DRUM  ÎNFUNDAT” referitor la drumul pe care a pornit actuala guvernare.
        De remarcat imensele pancarte, amintind voit de vremurile apuse ale comunismului: „Trăiască Partidul Democrat Liberal /  În frunte cu măreţii săi conducători Băsescu, Flutur, Boc” şi „Mulţumim din inimă PD-L-ului!”. De altfel PD-L-ul a fost ţinta predilectă a ironiilor: “PD-L-ul ca partid / E al ţării genocid” şi „PD-L la guvernare / Atenţie la buzunare!”.
Nici premierul Boc nu a scăpat „atenţiilor” de pe pancartele manifestanţilor: „Azi la Boc un leu depui / Mâine ia-l de unde nu-i”, „Boc nu se opreşte / Pe toţi ne coseşte”, „Legile lui Boc / bătaie de joc / Legile lui Boc / Salarii şi pensii ioc”.
        Preşedintele Traian Băsescu a intrat, la rândul său, în vizorul protestatarilor: „Ne-aţi ciuruit buzunarele!” „Noi avem un preşedinte / beţivan şi care minte / Prea iubitul preşedinte / beat sau treaz, el tot ne minte”.
        Desigur, nici Gheorghe Flutur, preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, nu a scăpat netaxat: „Sunt Gheorghe Flutur şi vă spun / Traian Băsescu cel mai bun”, „Flutur, ieri ne-ai garantat / Ce azi guvernul ne-a luat” „Gheorghe Flutur şi ai lui / Spaima tot românului”. Dar mesajul cel mai de impact transmis de pesedişti la adresa şefului pesediştilor suceveni face referire la jalea din deconcertate: „Flutur, împarţi cu Iordăchel banii furaţi de la Casa de Sănătate?” . Un subiect deja de notorietate, penibil ocolit în mass media locală, adus acum în discuţia publică.
        Una peste alta, mitingul PSD Suceava ne-a arătat o organizaţie relansată în bătălia politică, capabilă, chiar în opoziţie fiind, să-şi mobilizeze resursele şi să exploateze momentul dificil prin care trec guvernanţii.