Trei, Doamne, şi toţi trei!

      Înnoirea neaşteptată, dar necesară, adusă la vârful partidului de recentul Congres al PSD, a deschis cale liberă unui proces de reaşezare la toate nivelurile. Alegerea ca preşedinte a unui alt fel de lider –tânăr şi dinamic, oricum, mult diferit de ceea ce PSD-ul a avut anterior la vârf-  va induce inevitabil un suflu al schimbării cel puţin în acele zone în care partidul s-a dovedit de o ineficacitate cronică, în zonele rămase demult încremenite cu lideri vetuşti, cu iz de rânced. Adică exact în acele zone, unde politica internă de partid, dusă de Mircea Geoană, s-a dovedit a fi păguboasă.

      Să  ne aducem aminte că, multe dintre conducerile organizaţiilor judeţene, înfrânte drastic la localele şi parlamentarele din 2008, au fost tolerate, vezi Doamne, pentru a nu bulversa partidul înaintea europarlamentarelor şi prezidenţialelor. În judeţul Suceava nu a  fost dus până la capăt, adică până la alegerea conducerii judeţene, nici măcar procesul de alegeri interne impus de termenele din statutul partidului. Aşa se face că, în ciuda tuturor insucceselor, în ciuda lipsei evidente de combativitate, Gavril Mîrza îşi vedea bine merci de păstorirea ”poporului” pesedist sucevean, pe care şi-l închipuia o turmă ascultătoare, că doar multora el le-a fost baci din negura vremurilor. Dacă la Congres ar fi ţinut figura cu alegerea conducerii pe listă închisă, dacă strategia Geoană & Vanghelie Co ar fi funcţionat, Gavril Mîrza şi-ar fi păstrat liniştit poziţia, ba chiar se zvonea că ar fi putut accede, la nivel naţional, la poziţia de vicepreşedinţe.

        Numai că înaintea Congresului lucrurile au luat, la nivel central, dar şi la nivel local, o cu totul altă turnură. Reacţia multor lideri marcanţi a eliminat votul pe listă blocată, iar la Conferinţa extraordinară judeţeană Mârza, deşi l-a avut ca oaspete pe preferatul său – nimeni altul decât domnul Geoană, nu şi-a putut impune punctul de vedere. Delegaţii suceveni au plecat la Congres cu libertatea de a vota cu cine vor credea de cuviinţă. Demersul de susţinere a domnului Geoană, iniţiat de către Gavril Mîrza, a fost blocat de toţi ceilalţi parlamentari suceveni ai partidului. Cătălin Ioan Nechifor a pledat pentru necesitatea reformării şi schimbării în partid, pentru ca, mai apoi, să anunţe public susţinerea pentru Victor Ponta. Surprinzător, Ioan Stan a transmis sălii salutul lui Adrian Năstase, cât despre Eugen Bejenariu postarea sa în anturajul foarte apropiat domnului Năstase este de notorietate.

      Deznodământul Congresului PSD este de acum cunoscut. Reacţiile în plan local nu au întârziat să apară. Întrebat de presă dacă intenţionează sa candideze pentru funcţia de preşedinte deputatul Nechifor a anunţat că este hotărât să o facă. La scurt timp, atât deputatul Stan cât şi deputatul Bejenariu au declarat public că intenţionează să candideze pentru fotoliul de preşedinte al organizaţiei sucevene. Interesantă şi poziţia preşedintelui organizaţiei municipale Suceava, Verginel Iordache, care s-a pronunţat în favoarea unor schimbări radicale la vârful organizaţiei judeţene. Cum şi alţi lideri locali marcanţi au motive întemeiate să se depărteze de Gavril Mîrza, se anunţă o competiţie palpitantă la vârful PSD Suceava.

      Gavril Mîrza pare că încă nu a realizat dimensiunea înfrângerilor succesive suferite, la nivel local, în patru rânduri de alegeri, atât de domnia sa cât şi, cu largul său concurs, de organizaţia pe care o conduce. Nici gând să facă cuvenitul pas înapoi, ca un boxer care încă nu s-a trezit din pumni, domnul Mîrza a precizat că nu a luat încă o hotărâre privitoare la candidatura pentru un nou mandat. Vădit deranjat de anunţurile făcute de cei trei deputaţi, Mîrza a apreciat că acestea au venit cam devreme, ba mai mult a spus că are informaţii conform cărora actuala putere ar încerca să impună la PSD un preşedinte care îi convine..

      Iritarea afişată de domnul Mîrza, indusă de faptul că oameni consideraţi ca fiind apropiaţi domniei sale au ”îndrăznit” să poftească la fotoliul său, m-a determinat să fac un exerciţiu de imaginaţie privitor la reacţia domniei sale când a aflat despre intenţiile celor trei deputaţi. Primul meu impuls a condus spre vestita replica „Chiar (şi) tu, Brutus?“ . Dar cum mă îndoiesc că domnia sa a ajuns cu lecturile la Shakespeare, ca să nu mai vorbesc de istoricul Gaius Suetonius Tranquillus, m-am oprit, mai aproape de orizontul său cultural, la cunoscutul titlu al poeziei lui Coşbuc.