Şi în Vrancea ş-in Suceava, „Căprioara” îi gâlceava!

      Desigur, titlul de mai sus pare unul idiot. Şi chiar este. Însă, doar un astfel de titlu  poate reflecta, în întreaga sa amploare, derizoriul unor dezbateri din „legislativele” judeţene (cum le place unora să numească, cu preţiozitate, consiliile judeţene).

      Mare minune internetul. Nu întâmplător, oameni politici importanţi, de la preşedintele Băsescu la primarul Vanghelie, s-au închinat public în faţa zeului „goagăl”. Uite, că au perfectă dreptate. Vrând să mă documentez asupra celor cinci tentative nereuşite ale conducerii executivului judeţean de a scoate la vânzare, între altele, terenul de lângă cabana „Căprioara”, am constatat, cu bucurie şi îndreptăţit patriotism, că respectiva chestiune nu este una punctuală, specifică judeţului Suceava, ci se regăseşte şi în Vrancea. Doar că lucrurile sunt, cum ne-am obişnuit în ţărişoara asta dragă, taman pe dos sau, cum zicea personajul caragelian Lefter Popescu, „vice-versa”.

      Atât Vrancea, cât şi Suceava sunt două falnice judeţe ale patriei, care au cunoscut din plin „înflorirea” democratică postdecembristă şi capitalismul „de cumătrie”. Le uneşte frumuseţea plaiurilor mioritice şi înţelepciunea oamenilor,  nepuse încă suficient în valoare. Şi nu numai atât, ambele sunt conduse de bărbaţi cu caractere puternice. Unu-i moldovean (pardon bucovinean) şi pedeliştean şi unui vrâncean şi pesederian. Baciul ungurean lipseşte din istorisirea noastră politico-mioritică, pe motiv că „goagălul” nu a găsit un al treilea judeţ frământat de chestiunea arzătoare a terenurilor de lângă cabana sau complexul „Căprioara”. A scos totuşi ceva, parcă pe la Galaţi, da acolo treaba este alta. O firmă „Căprioara” voia să concesioneze pe doi lei teren de la consiliul judeţean. În plus, chestiunea gălăţeană, datând din precedentul mandat, nu este de actualitate, precum cele din 2010, de la Suceava şi Vrancea.

      Spuneam că lucrurile se aseamănă foarte bine, între Vrancea şi Suceava, numai că sunt taman pe dos. La noi, conducerea consiliului judeţean se tot screme şi nu reuşeşte să convingă aleşii judeţeni să accepte vânzarea terenurilor de lângă fatidica „Căprioara”.  La ei, conducerea s-a tot scremut şi, în final, a obţinut transferarea la consiliul judeţean, de la primăria municipiului Focşani, a unui teren de lângă complexul  „Căprioara”. Acţiunile sunt evident contrarii. Unii vor să se descotorosească de un teren, ceilalţi vor să preia un teren. Dacă, însă, veţi citi expunerile de motive întru susţinerea respectivelor  hotărâri, veţi constata că ambele sunt în folosul cojudeţenilor în slujba cărora, desigur, ei, „aleşii”,  s-au pus cu toată energia şi priceperea. Probabil aşa şi este. Doar nu suntem nebuni să plecăm urechea la cârcotelile celor aflaţi în opoziţie sau la campaniile pe care presa le tot colportează, de a vulnerabilizat ditamai instituţiile statului.

      Acceptând, a priori si ab initio, că respectivele hotărâri îndeplinesc condiţiile de legalitate, başca sunt şi oportune celor două comunităţi judeţene, rămâne de analizat motivul pentru care, într-o parte, în Vrancea, acţiunea a reuşit, iar în cealaltă, la noi, ba. Referindu-se la chestiuni privind patrimoniul privat al judeţului, astfel de hotărâri, precum cele privind înstrăinarea  sau  acceptarea unor bunuri imobiliare, trec cu votul a două treimi din numărul consilierilor. Atât PSD-ul la Vrancea, cât şi PD-L-ul  la Suceava au majoritate absolută în consiliu, dar nu au asigurate 2/3 din voturile consilierilor.  Logic, pentru ca hotărârea să treacă este nevoie de un târg politic, hai să-i spunem o negociere.

      La Vrancea hotărârea din CJ a trecut simultan cu un rectificativ la bugetul judeţean, prin care primăriile portocalii primeau opt miliarde de lei vechi. Ca prin farmec,  prefectura a renunţat la atacarea în instanţă a unei hotărâri a CJ şi a dat aviz de legalitate hotărârii Consiliului Municipal Focşani prin care se realiza transferul terenului la consiliul judeţean. La Suceava, însă, nu există, deocamdată, nici o cale de comunicare între puterea pedelistă şi opoziţia fie pesedistă, fie penelistă. În atletism, de exemplu la săritura în înălţime, eşti eliminat după trei încercări ratate.  În politica suceveană, aşteptăm cu interes cea de a şasea tentativă.