Povestea cu merele şi taxele

      Circulă  pe internet un fel de pildă despre corupţia generalizată şi influenţa sa asupra creşterii taxelor. Povestea este atât de românească şi se potriveşte atât de bine  zilelor noastre încât merită a fi citată:

      „Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!. Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii. Trebuie să fie tare bune merele alea, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela.

      Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere. Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela. Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă. Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost: Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere.

      Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă: Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a târgoveţului. Primul străjer merse la stolnic: M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!. Stolnicul - repede la paharnic: Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere. Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere. Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpânitorului cetăţii şi glăsui: Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere.

      Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”

      Totuşi, povestea asta, altfel agreabilă, prezintă, după mine, o mare hibă. Lasă să se înţeleagă că „stăpânitorul cetăţii” ar fi de bună credinţă, că nu ştie cum funcţionează aparatul puterii pe care el însuşi o girează (că doar nu noi i-am pus nici pe primul sfetnic, nici pe paharnic, nici pe stolnic). Deci, pasămite, deciziile sale eronate sunt rodul unor dezinformări induse de cei apropiaţi şi de cei din sistemul de putere, trecându-se între paranteze faptul că tocmai el, conducătorul, este factorul determinant în definirea şi gestionarea respectivului sistem.

      Schema asta mentală, indusă cu abilitate de aparatul de propagandă servil puterii, a funcţionat atât în cazul lui Ceauşescu, care „era minţit” de consoarta Elena şi de aparatnicii comunişti, cât şi în cazul lui Iliescu, care era sărac şi cinstit, dar care „s-a înconjurat” cu cine nu trebuia. A continuat să funcţioneze şi în regimul Băsescu–în primul mandat- prin „diabolizarea” colegilor de coaliţie, iar -în cel de al doilea mandat-, veţi vedea, cât de curând, cu prilejul  remanierii, prin „demascarea” incompetenţilor şi corupţilor din propria ogradă.  O fi adevărat proverbul „un măr putred strică o grămadă de mere frumoase”, dar mai bine se potriveşte cel cu „peştele de la cap se împute” .