Mircea Geoană şi miercurea sa fatidică

Pentru Mircea Geoană trebuie obligatoriu să includem în enumerarea superstiţiilor şi ziua fatidică de miercuri. Vă veţi întreba de ce? Simplu. Într-o bună zi de miercuri, într-o campanie electorală de mulţi uitată (pentru fotoliul de primar general), Mircea Geoană cădea în capcana întinsă de contracandidatul său şi se umplea de ridicol, vorbind despre comuna Măgurele ca şi cum aceasta ar fi parte integrantă a capitalei. Apoi, într-o altă miercuri de pomină, la ceas de seară, la adăpostul întunericului (ca să folosesc o expresie dragă juriştilor pentru a evidenţia circumstanţe agravante), Mircea Geaonă  a întreprins faimoasa vizită de relaxare la SOV,  care părea, politic vorbind, că l-a liniştit pentru totdeauna. În fine, miercurea din această săptămână i-a adus lui Mircea Geoană o nouă bucurie: dezvăluirea publică a halucinantelor opinii, emanate de la marele gânditor social democrat -Marean Vanghelie, despre domnia sa şi despre onorabilii colegi de partid.
 
După ce domnul Geoană a pierdut toate bătăliile electorale la care a participat personal, după ce PSD-ul condus de el a pierdut sistematic alegerile în două cicluri electorale şi a rămas în afara guvernării, după ce reformarea partidului, promisă de Mircea Geoană în 2005 când a preluat frâiele PSD, s-a dovedit a fi o formă lipsită de conţinut, era de aşteptat ca Mircea Geoană să facă un cuvenit pas înapoi. Probabil, însă, că Mircea Geoană se conduce în viaţă după celebrul dicton olimpic: important nu e sa câştigi, important este să participi. Trist este însă că s-au găsit, în interiorul partidului, mulţi care, mânaţi eminamente de propriile interese, să îl susţină în continuare pentru preşedinţia partidului.
 
Aşa cum au decurs lucrurile la începutul acestei săptămâni, se părea că tandemul Geoană & Vanghelie -susţinut masiv de acei lideri ai organizaţiilor locale care, deşi au pierdut alegeri după alegeri, deşi poartă în continuare pe frunte eticheta de baron local (mai scăpătat, ce-i drept), au fost păstraţi la timona, ba chiar li s-au promis demnităţi în partid la care nu au visat nici pe vremea când erau falnici şi în putere (cum ar fi, bunăoară funcţia de vicepreşedinte promisă domnului Mîrza)- va ieşi învingător fără probleme. Geoană reuşise să impună tot ceea ce îşi propusese: norma de reprezentare, locul de desfăşurare, alegerea conducerii pe listă închisă. În aceste condiţii nimic nu îi mai putea sta în cale.

Evoluţiile care au urmat, declaraţia dură de retragere a tătucului Iliescu, poziţia domnului Năstase, intrarea în cursă a domnului Ponta, acuzele numeroase privitoare la intenţia de falsificare a rezultatului alegerilor de la congres şi, nu în ultimul rând, poate chiar hotărâtor, dezvăluirea modului în care ilustrul Vanghelie îl apreciază pe Geoană -dar şi pe colegii săi din fruntea PSD, au determinat o răsturnare spectaculoasă. S-a renunţat la desemnarea conducerii pe listă închisă şi s-a produs o reorientare a multor lideri.

Practic, în noile condiţii, succesul maşinăriei pusă la punct de Geoană & Vanghelie depinde de loialitatea liderilor din teritoriu şi de măsura în care aceştia mai controlează delegaţii la congres. Numai că, a apărut un element care poate schimba opţiunea multora: domnul Geoană şi-a redovedit slăbiciunea. Păi dacă apuci să declari că atitudinea lui Vanghelie este intolerabilă, atunci chiar nu o mai tolerezi şi nu continui cumincior să te bazezi pe susţinerea acestuia.

La ora când scriu aceste rânduri, congresul PSD este pe punctul de a începe. Dacă nu ar fi fost reacţia domnului Iliescu şi, îndeosebi, dezvăluirea publică a spuselor lui Vanghelie, Mircea Geoană se îndrepta liniştit spre un nou mandat de preşedinte al PSD. Aşa, însă, orice a devenit posibil. Se pare că, în preajma confruntărilor decisive, lui Mircea Geoană ghinionul nu-i lipseşte, vorba ceea, ca miercurea-n post. Numai că aşa cum norocul şi-l mai face omul cu propria-i mână la fel este, zic eu, şi cu ghinionul. Ori, la treaba asta domnul Geoană excelează.