Mandatul doi, anul întâi

Se dădea atunci, şi în judeţul Suceava, semnalul, timid (pentru că victoria opoziţiei la primărie nu a fost dublată şi de câştigarea consiliului judeţean) al alternanţei la guvernare care urma să vină. Totuşi, trebuie să remarcăm că victoria lui Ion Lungu, de la aceea vreme, a fost cea care a marcat începutul declinului pesedist în această parte de ţară, considerată ani la rând un fief,,roşu’’.

Ţin minte că, la începutul primului mandat, puţini erau cei care îi dădeau domnului Lungu şanse de reuşită. Pe de o parte, moştenirea lăsată de predecesori era într-adevăr grea (un oraş cu o infrastructură vraişte, fără o economie care să asigure venituri proprii semnificative, o primărie ai cărei angajaţi nu respectau autoritatea nimănui,  acţionând după propriul plac şi interes). Pe de altă parte, sprijinul politic de care primarul se bucura era fragil la nivelul consiliului local şi lipsea cu totul la nivel judeţean. Lucrurile urmau să fie, ce-i drept, întrucâtva îndulcite de alternanţa  la guvernare şi de creşterea economică din aceea perioadă.

Viaţa a dovedit că Ion Lungu a reuşit să se impună. Nu întâmplător, domnia sa a câştigat alegerile locale din 2008, practic pulverizându-şi adversarii. Oarecum nedrept, victoria aducătoare a celui de al doilea mandat a trecut aproape neobservată în contextul mult aşteptatei şi răsunătoarei răsturnări de la consiliul judeţean. Am convingerea că, în bună măsură, victoria pedelistă de la nivelul judeţean s-a bazat pe prestaţia bună din primul mandat al domnului Lungu. Reuşita primarului Sucevei a dovedit cel puţin două lucruri: experienţa managerială din economie este de real folos şi în administraţie şi -poate pentru unii paradoxal- capacitatea de negociere primează talentului oratoric.

Până la urmă, aşa cum văd eu lucrurile, succesul domnului Lungu s-a bazat, în principal, pe două elemente. Primul: instaurarea unei autorităţi reale a primarului asupra executivului primăriei şi, implicit, îmbunătăţirea netă a activităţii acestuia. Al doilea: curajul de a ataca problema spinoasă a infrastructurii subterane (reabilitarea reţelelor de apă şi canalizare, precum şi a reţelelor de termoficare). Să nu uităm că, în plin an preelectoral, jumătate din oraş era hărtănit de nişte constructori care lucrau, aşa cum se lucrează în România, dezarmant de încet şi de neîngrijit. Interesant, ceea ce părea riscant din punct de vedere electoral, s-a dovedit a se transforma într-un atu. Probabil, sucevenii, sătuli de lungii ani în care au înghiţit promisiuni neconcretizate, au receptat că, în fine, se întâmplă ceva şi în urbea noastră. Cu alte cuvinte, Ion Lungu a pus în practică sloganul unuia dintre predecesorii săi: ,,Fapte, nu vorbe’’.şi lucrul acesta s-a dovedit a fi eficient.

Acum, la încheierea primului an din cel de al doilea mandat, primarul Lungu s-a prezentat la bilanţ, având un portofoliu impresionant de proiecte în curs de execuţie, dar şi multe altele aflate în etapele premergătoare demarării. Este suficient să amintim pe lângă continuarea reabilitării reţelelor utilitare, câteva din acestea: ,,Suceava - pol de dezvoltare urbană’’, reabilitarea termică a 31 de blocuri, ,,Modernizarea Cetăţii de Scaun’’, noile blocuri ANL sau modernizarea Parcului central. Desigur, în acest al doilea mandat, primarul trebuie să răspundă unor provocări, dar şi unor aşteptări, mai mari. Una dintre acestea, identificată şi asumată, este găsirea soluţiilor privind viitorul termoficării centralizate. Concluzionând, mandatul doi, anul întâi s-a încheiat cu succes. Ce va fi în continuare, pe fondul crizei şi al tensionării relaţiilor pe scena politică românească, rămâne de văzut.