Habemus president

Miercuri, la ora 10, “cardinalul camerling” va anunţa “Habemus president”, consfinţind validarea domnului Traian Băsescu pentru cel de al doilea mandat prezidenţial şi respingerea cererii de anulare a alegerilor formulată de PSD.

Sentinţa CCR era previzibilă, fiind puţin probabil ca pesediştii să  fi putut aduce suficiente probe indubitabile privind fraudarea unui număr atât de mare de voturi încât aceasta să fi determinat inversarea ordinii celor doi candidaţi. De altfel, Mircea Geoană, deşi îşi exprimă regretul că "probele extrem de clare prezentate de fraudare nu au fost acceptate", şi-a însuşit decizia CCR şi l-a felicitat telefonic pe Traian Băsescu. Astfel, criza validării alegerilor prezidenţiale, care -la momentul în care CCR decisese reanalizarea voturilor nule- părea să ia amploarea -prin aşteptata confruntare a voturilor din secţiile speciale şi din străinătate cu cele din secţiile normale şi cu declaraţiile pe proprie răspundere- vestitei crize de la prezidenţialele americane din 2000.

Sigur, românii sunt mai expeditivi în luarea unor astfel de decizii, sau mai bine zis mai indiferenţi faţă de credibilitatea rezultatului unor alegeri şi faţă de respectarea principiilor democratice, în sine. Şi nu este prima dată. Să ne aducem aminte de tămbălăul fraudării, la parlamentare şi primul tur de scrutin prezidenţial, al alegerilor din 2004. Atunci, alianţa DA şi Traian Băsescu formulase o plângere penală referitoare la fraudarea alegerilor. Impactul afectiv al acelui demers –susţinut cu aceeaşi vehemenţă ca actualul demers al PSD- a influenţat, în opinia mea,  răsturnarea de situaţie din turul doi.  Paradoxal, după ce furia alegerilor a trecut, subiectul a fost uitat, în mod suspect, şi de acuzatori şi de cei acuzaţi, parchetului nerevenindu-i decât comoda sarcină decât de a mai da un NUP din lunga serie cu care deja ne obişnuise în lupta cu corupţia , şi nu numia.

De data aceasta, însă, cred că lucrurile nu vor putea fi lăsate chiar aşa, în plata Domnului, şi chiar nici nu trebuie lăsate. Sondajele de opinie, de după turul doi, arată fără dubii că, în opinia publică, există serioase semne de întrebare privind corectitudinea desfăşurării alegerilor. Reprezentanţii partidelor parlamentare dar şi ai societăţii civile, într-o proporţie importantă, acceptă că procesul electoral a fost afectat de o serie întreagă de probleme, bunăoară legate de legate de voturile în secţiile speciale şi în cele din străinătate sau de mita electorală practicată pe scară largă. Recentul raport al Autorităţii Electorale Permanente referitor la cele 14 mii de persoane care au votat multiplu la europarlamentarele din această vară aduc un semn de întrebare în plus.

De aceea, cred că politicienii nu-şi vor putea permite să-şi bage din nou capul în nisip precum struţul. Pericolul compromiterii evoluţiei democratice în România, de care clasa politică nu este deloc străină, este prea mare pentru a fi ignorat. Prin urmare, cred că ideea înfiinţări unei comisii parlamentare de anchetă, care între altele să încerce să răspundă unor chestiuni cărora Curtea Constituţională nu le-a dat curs, ar fi binevenită. Evident că, de acum, rezultatul alegerilor prezidenţiale este bătut în cuie, indiferent de concluziile la care va ajunge această comisie. Dar, aceste concluzii vor putea sta la baza unor modificări ale legilor electorale precum şi ale celor de finanţare a partidelor politice şi a campaniilor electorale. Astfel de  modificări vor trebui, în opinia mea, adoptate negreşit pentru a scoate politica românească din mocirla în care se complace.