D’ale europarlamentarelor

Previzibil, pentru că, pe de o parte, încrederea electoratului în clasa politică este în continuă scădere, pe de altă parte, problematica europeană este cu totul îndepărtată de chestiunile de pe agenda cetăţeanului. Mai mult, disputa din campania europarlamentară a fost umbrită de prezenţa obsesivă pe scena publică a viitorilor prezidenţiabili. Traian Băsecu, Mircea Geoană şi Crin Antonescu au fost în această perioadă mult mai vizibili decât oricare dintre candidaţii la europarlamentare.

Prezenţa infimă la vot face ca rezultatele acestui scrutin să nu poată fi privite, în perspectiva prezidenţialelor de la toamnă, cu un interes deosebit. În opinia mea, aceste alegeri au măsurat mai mult capacitatea partidelor de a-şi motiva propriul electorat decât eventualele tendinţe care se conturează pe scena politică românească. Sub acest aspect, acestea dau expresia dimensiunii electoratului captiv, atras de un partid sau altul prin mijloace mai mult sau mai puţin ortodoxe. Totuşi câteva concluzii pot fi trase.

PSD şi PD-L continuă să se afle, la nivel naţional, aproape umăr la umăr. La locale, la votul politic de la consiliile judeţene, pedeliştii au avut un avans de 0,96%, la parlamentare pesediştii au întors scorul în favoarea lor cu 0,74% la cameră şi 0,6% la senat. Acum, pe hârtie tot PSD are un avantaj, aparent mai consistent de 1,36% . Numai că nu putem face abstracţie de cele 4,22% obţinute de EBA. În mod evident campania electorală a fiicei preşedintelui s-a bazat pe infrastructura pedelistă şi pe sprijinul explicit al unor lideri marcanţi ai acestui partid. Să ne amintim de afişele electorale de pe afişierele stradale pe care erau aplicate, evident de aceeaşi mână, pe acelaşi panou, două rânduri de afişe pedeliste si unul cu EBA, sau de declaraţiile doamnelor Elena Udrea şi Monica Iacob-Ridzi privind acordarea votului lor  tinerei speranţe. Prestaţia acesteia a rămas sub spectrul  infantilismului politic şi al dificultăţilor de exprimare şi nu justifică purcoiul de voturi contabilizat în dreptul Ebei. Închipuiţi-vă ce scor ar fi obţinut Elena dacă purta un alt nume de familie şi dacă nu ar fi fost susţinută de pedelişti. După mine, de neînţeles acest joc al pedeliştilor care au pierdut pe mâna lor obţinerea primei poziţii la europarlamentare.   
O a doua concluzie, după aceste alegeri o constituie revitalizarea PRM-ului, după  insuccesele lamentabile de la locale şi parlamentare, tocmai când se părea că vom scăpa de tribunul peremist şi de baciul penegist. Episodul halucinant al dreptăţii aplicate în direct la televizor, cu mascaţii veniţi să îl înhaţe pe Gigi, şi tot circul care a urmat, doar trebuia să se vadă că instituţiile abilitate încep să îşi facă datoria l-au victimizat pe -de acum- ,,FreeGigi’’ şi l-au determinat să revină în politică. Prilej neaşteptat pentru ultraobositul PRM să cumuleze şi voturile penegiştilor.  

La nivel judeţean, aceste alegeri au confirmat că Suceava a devenit fieful PDL. Domnii Flutur şi Lungu au reuşit din nou să pună în funcţiune maşinăria electorală pedelistă obţinând 39,5% pentru partid, başca 7,47% pentru Eba, adică peste votul obţinut de partid la locale  pentru consiliul judeţean şi la parlamentare la Camera Deputaţilor, aproape de recordul de 47,11% de la Senat. PSD-iştii, cu cele 28,81% obţinute, continuă evoluţia descrescătoare de la alegerile de anul trecut. Această a treia înfrângere consecutivă şi severă arată clar că ,,iepoca’’ Mîrza se aproprie de sfârşit până şi în interiorul propriului partid. Liberalii suceveni obţin iarăşi un scor penibil 10,99% amintind de fiasco-ul de la locale. Nu este de mirare, câtă vreme fotoliile de comandă sunt ocupate tot de alde Steiciuc sau Prodan, adică artizanii înfrângerii din vara trecută, iar cei care produseseră revigorarea de la parlamentare sunt izolaţi în partid de vechea gardă.

Europarlamentarele au trecut, parcă neobservate, noroc că vin peste noi prezidenţialele. Pregătiţi-vă.