Confruntare neasteptata

Se părea că, în turul întâi, aşa cum ne obişnuisem deja, de la alegerile pentru primari şi pentru preşedinţii consiliilor judeţene, nu vom avea parte de confruntări directe între candidaţi. Calculul este simplu. Partidele, mai bine structurate în teritoriu, cele beneficiind de o susţinere materială consistentă, nu riscă să îşi supună candidaţii acestei probe cu rezultat de multe ori imprevizibil.. Se mulţumesc să împânzească oraşele, satele, drumurile până şi copacii cu ăl purcoi de bannere şi afişe. Se mulţumesc să cumpere spaţii confortabile în ziare, pe posturile de radio şi televiziune. Şi, nu în ultimul rând, pornesc „caravanele” prin zonele mai obidite, în acest „door to door” tipic românesc, care se lasă nu numai cu obişnuitele promisiuni electorale dar şi cu dăruirea unor produse mai mult sau mai puţin „promoţionale”.

Ceva a făcut ca această prevăzută monotonie să fie spartă. Îmi pare că, izolarea preşedintelui şi a partidului său pe scena politică, îmi pare că războiul cu câteva dintre principalele trusturi media, îmi pare că multele, prea multele controverse cu o serie de personalităţi marcante din societatea românească, toate generate şi întreţinute chiar de domnia sa, l-au determinat pe Traian Băsescu, aflat de o vreme pe un constant trend negativ, să provoace o rupere de ritm. Zis şi făcut. Cu opt zile înaintea sfârşitului de campanie, când nu se întrevedea nici o posibilitatea de organizare a unor confruntări între candidaţi -dar după ce atât Geoană, cât şi Antonescu, cât şi Oprescu o ceruseră- Traian Băsescu, în stilu-i binecunoscut, adică destul de lipsit de fair play, a lansat -hodoronc-tronc- propunerea unei confruntări. Dacă domnul Băsescu avea programat sâmbătă la Cluj un miting  electoral, de ce nu, ceilalţi competitori să îşi lase baltă programul lor şi să vină la Cluj la confruntat cu domnia sa ?

La prima vedere,  propunerea preşedintelui Băsescu era inacceptabilă. Domnul Geoană a respins-o fără să stea mult pe gânduri. În schimb, Crin Antonescu, aflat într-un periplu moldav la Suceava şi Botoşani, iar în sâmbăta cu pricina fiind aşteptat la Vaslui şi Iaşi, a realizat că este o şansă unică. Şi a jucat-o. A jucat-o bine şi convingător.

Au curs râuri de cerneală după confruntarea celor doi. Nu are rost să reiau lucruri pe care le-au spus sau scris alţii deja. O concluzie însă se impune. Crin Antonescu a reuşit să se acrediteze ca fiind un adversar redutabil al lui Traian Băsescu, unul dintre cei care, deşi nu foloseşte acelaşi registru de exprimare, poate să îl învingă, aşa cum a făcut-o la întâlnirea de la Cluj. Mitul de invincibilitate al preşedintelui a apus. Am avut în faţă un Traian Băsescu mai puţin dezinvolt, lipsit de inspiraţie, irascibil peste măsură şi lipsit de simţul umorului. Unde mai pui, gafa imensă a preşedintelui prin referirea la sfârşitul tragic al fostei soţii a domnului Antonescu. Aceasta, coroborată cu nefericita intervenţie telefonică la adresa Corinei Drăgotescu, pe vremea când ziarista se lupta şi ea cu o boală cumplită, ne dezvăluie un luptător politic de un cinism care nu cred că va trece nesancţionat, măcar de o parte a celor care merg la vot.

Una peste alta, neaşteptata confruntare de sâmbăta a făcut ca lupta pentru calificarea în turul doi să fie şi mai deschisă