Blestemul pixului

00:18
duminica, 07 februarie 2010

Taguri

Share

Newsletter

Autor
Dragos Danubianu

      Cei mai puţini interesaţi de administraţia publică locală se vor întreba, desigur, despre ce pix se face vorbire în titlul de mai sus. Ceilalţi, însă, cu o minimă aplecare spre acest domeniu, vor şti că este vorba despre proverbialul „pix al lui Mischie”, fostul preşedinte al CJ Gorj. Vestitul Nicolae Mischie, întruchiparea prototipului baronului local, cel care, ca mulţi alţii, de pe la mai toate partidele politice, devenise, iute-iute, după ce s-a cocoţat în vârful administraţiei judeţene: bogat, influent, arogant şi discreţionar cu banii publici. „Aici este bugetul comunei. Dacă vreţi ca acest pix să îl scrie mai mare, votaţi cum trebuie” declara în 2003 onorabilul Mischie. De atunci, lucrurile nu s-au schimbat prea mult. În continuare, şefii de consilii judeţene, clone mai mult sau mai puţin reuşite ale emblematicului domn Mischie, au grijă ca, la împărţirea bugetului, primarii fraţi întru culoare politică sau măcar, după apariţia legii care –pasămite- limitează migraţia politică, „simpatizanţi” ai respectivei oficine politice să primească cu prioritate mai mulţi bani de la buget decât restul. Aceasta tristă realitate este sintetizată în aserţiunea din titlu. Din nefericire, enunţurile –clamate de mai toate forţele politice- privind descentralizarea, inclusiv cea financiară, privind transparenţa repartizării fondurilor, privind subsidiaritatea, privind alte şi alte principii democratice s-au dovedit  a fi doar nişte slogane ordinare, de luat minţile şi, mai ales, voturile naivilor.

      Una dintre prerogativele importante ale consiliului judeţean constă în repartizarea către consiliile locale a sumei primită, în baza legii bugetului de stat, pentru echilibrarea bugetelor locale. Această prerogativă constituie pârghia principală a presiunilor politice exercitate de la nivel judeţean asupra primarilor. Aici se regăseşte „puterea pixului lui Mischie” şi în egală măsură „blestemul pixului lui Mischie”, care se abate, an de an, judeţ de judeţ, asupra evoluţiei democratice în plan local şi care creează inechităţi între  comunităţile locale.

      Anul de graţie 2010 era cât pe ce să aducă o evoluţie pozitivă. La discutarea legii bugetului, în comisiile de buget finanţe reunite ale celor două camere, a trecut un amendament care dacă ar fi fost însuşit şi la votul în plen ar fi avut două efecte benefice. Pe de o parte, mărirea de la 20% la 30% a părţii din suma primită de la bugetul de stat pentru echilibrarea bugetelor locale, pe care consiliul judeţean urmează să o împartă, ar fi fost un pas, mic ce-i drept, spre descentralizarea financiară. Pe de altă parte, prevederea ca această sumă să fie repartizată prin hotărârea consiliului judeţean, adoptată -nu cu majoritate simplă- ci cu majoritate calificată de 2/3, ar fi mai fi atenuat ceva din „puterea pixului lui Mischie” . Mai mult, neexistând pe nicăieri -prin consiliile judeţene- o majoritate atât de largă, s-ar fi ajuns la o discuţie temeinică pe distribuirea sumelor şi, trebuind să se ţină cont, cât de cât, şi de opţiunile celor din opoziţie „ pixul lui Mischie” nu ar mia fi scris atât de apăsat. Nu a fost să fie aşa, Parlamentul a respins la votul în plen amendamentul.

      Nu pot să trec cu vederea tărăşenia, care s-a lăsat cu lăcrămarea celor din opoziţie (liberalii la prefect, iar social democraţii la comisa de abuzuri din Camera Deputaţilor), de la şedinţa consiliului judeţean de repartizare a sumelor pentru echilibrarea bugetelor locale. Pentru a doua oara, de la începutul anului, consilierii opoziţiei sunt puşi în faţa faptului împlinit, li se prezintă, cu doar câteva ore înaintea şedinţei – deci, cu o încălcare flagrantă a regulamentului de organizare şi funcţionare a consiliului- propuneri de hotărâre. Nimic mai trist, din punct de vedere democratic chiar de neînţeles. Unde mai pui că, în condiţiile în care în consiliu se  regăseşte o majoritate absolută pedelistă, „pohta ceha pohtit” executivul judeţean trecea oricum la vot. După părerea mea sunt două posibilităţi: Fie că, după câştigarea puterii la toate palierele, domnilor pedelişti li s-a cam urcat puterea la cap şi cred că pot pune democraţia între paranteze. Fie că, locotenenţii şi soldaţii domnului Flutur nu pot ţine cadenţa impusă şi nu finalizează materialele în timp util. Mă întreb cum de, la Primăria municipiului Suceava -unde majoritatea consilierilor PD-L este mult mai consistentă, iar problematicile sunt cel putin la fel de complexe, nu au loc astfel de derapaje?

      Nu ne rămâne decât să  sperăm că va veni, şi în România, vremea când bunicii  vor povesti nepoţilor snoava cu „pixul lui Mischie”, amintire din vremurile negre de pe când democraţia şchiopăta, de pe când majoritatea călca pe creştet minoritatea şi i se părea că asta i se cuvine.