Asumarea asumării sau TriBocAsumarea

 La prima vedere, este de neînţeles cum, în ciuda unei majorităţi confortabile în Parlament,  Guvernul Boc a făcut uz de un număr fără precedent de ordonanţe de urgenţă şi a apelat la procedura angajării răspunderii de, nici mai mult nici mai puţin, cinci ori în doar două sesiuni parlamentare. În opinia mea, s-a ajuns aici ca urmare a două stări de fapt: Primo. Trăsătura comună esenţială celor două partide care constituie coaliţia este dorinţa de a ajunge cu orice preţ la guvernare şi, implicit, la gestionarea resursele aferente. Secundo.Guvernul este condus, în fapt, nu de Primul Ministru, ci de ,,jucătorul’’ de la Cotroceni.

Apropierea alegerilor prezidenţiale a încins lucrurile într-atât încât s-a ajuns la actuala situaţie care frizează absurdul. În aceeaşi zi, Guvernul Boc îşi asumă în trei rânduri răspunderea pe trei legi importante, prezentate ca fiind cele care vor reforma România din temelii. În mod evident, logic şi de bun simţ, se cuvenea ca aceste legi, din categoria celor organice, să urmeze calea firescă a dezbaterilor parlamentare şi a consultării organismelor socio-profesionale. Nu a fost să fie aşa. Paradoxal, două din cele trei legi conţin elemente care nu produc efecte imediate (oricum salariile bugetarilor rămân cel puţin un an blocate la cuantumul actual, iar cele prevăzute privind educaţia nu au cum opera din acest an educaţional). Unde mai pui că aceste legi, în forma asumată de guvern, nu se bucură nici de acceptul organizaţiilor sindicale şi nici de cel al celor profesionale implicate. În mod explicit, acestea au solicitat Guvernului să renunţe la asumare şi să lase cele trei legi, întradevăr importante şi necesare, să îşi urmeze calea firescă.

Ce credibilitate au prevederile din noua lege privind, de exemplu, învăţământul universitar, în condiţiile în care acestea sunt vehement contestate de conducerile celor mai prestigioase universităţi, cele din Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timişoara? Ce rost are  învrăjbirea diverselor categorii de bugetari, întru final cu toate nemulţunite şi ameninţând cu greva generală în octombrie, din moment ce coeficienţii de ierarhizare propuşi de guvern nu vor sta prea curând la baza calculării salariilor? Cineva va trebui, şi cred eu că nu doar domnul Boc, să îşi asume această asumare şi, în egală măsură, să o deconteze.