Asumarea asumării sau TriBocAsumarea
Minunatul Parteneriat pentru România, cel construit după ,,pohta ce-a pohtit’’ preşedintele Băsescu (o majoritate parlamentară largă presupus controlabilă), cel înfăptuit –pasămite- pentru scoaterea României din criza cea mârşavă, s-a dovedit a fi o construcţie, fără cap şi fără coadă, care a eşuat lamentabil atât în plan politic şi administrativ, cât şi în cel al asigurării echilibrului economico-social. Mai mult, coaliţia pedelisto-pesedistă a adus România într-o situaţie dificilă, mai dificilă decât se estima şi, poate, decât influenţa crizei economic ar fi impus-o. Desigur, suprapunerea perioadei de instalare a crizei cu un lung şir de alegeri -locale, parlamentare, europarlamentare şi, nu peste mult timp, prezidenţale- a contat mult în accentuarea acestei evoluţii nefericite.
La prima vedere, este de neînţeles cum, în ciuda unei majorităţi confortabile în Parlament, Guvernul Boc a făcut uz de un număr fără precedent de ordonanţe de urgenţă şi a apelat la procedura angajării răspunderii de, nici mai mult nici mai puţin, cinci ori în doar două sesiuni parlamentare. În opinia mea, s-a ajuns aici ca urmare a două stări de fapt: Primo. Trăsătura comună esenţială celor două partide care constituie coaliţia este dorinţa de a ajunge cu orice preţ la guvernare şi, implicit, la gestionarea resursele aferente. Secundo.Guvernul este condus, în fapt, nu de Primul Ministru, ci de ,,jucătorul’’ de la Cotroceni.
Apropierea alegerilor prezidenţiale a încins lucrurile într-atât încât s-a ajuns la actuala situaţie care frizează absurdul. În aceeaşi zi, Guvernul Boc îşi asumă în trei rânduri răspunderea pe trei legi importante, prezentate ca fiind cele care vor reforma România din temelii. În mod evident, logic şi de bun simţ, se cuvenea ca aceste legi, din categoria celor organice, să urmeze calea firescă a dezbaterilor parlamentare şi a consultării organismelor socio-profesionale. Nu a fost să fie aşa. Paradoxal, două din cele trei legi conţin elemente care nu produc efecte imediate (oricum salariile bugetarilor rămân cel puţin un an blocate la cuantumul actual, iar cele prevăzute privind educaţia nu au cum opera din acest an educaţional). Unde mai pui că aceste legi, în forma asumată de guvern, nu se bucură nici de acceptul organizaţiilor sindicale şi nici de cel al celor profesionale implicate. În mod explicit, acestea au solicitat Guvernului să renunţe la asumare şi să lase cele trei legi, întradevăr importante şi necesare, să îşi urmeze calea firescă.
Ce credibilitate au prevederile din noua lege privind, de exemplu, învăţământul universitar, în condiţiile în care acestea sunt vehement contestate de conducerile celor mai prestigioase universităţi, cele din Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timişoara? Ce rost are învrăjbirea diverselor categorii de bugetari, întru final cu toate nemulţunite şi ameninţând cu greva generală în octombrie, din moment ce coeficienţii de ierarhizare propuşi de guvern nu vor sta prea curând la baza calculării salariilor? Cineva va trebui, şi cred eu că nu doar domnul Boc, să îşi asume această asumare şi, în egală măsură, să o deconteze.
februarie
2012
februarie
2012
februarie
2012
februarie
2012
februarie
2012
februarie
2012
Credeți că înlocuirea guvernului Boc va liniști protestele din țară?



