Tutuială

 
„Tutuiala e la modă. E semnul cordialităţii de gaşcă, al democraţiei victorioase, al sociabilităţii "ame rica ne". De vreme ce you e şi "tu" şi "dumneavoastră", e musai să profităm şi să ne tutuim. Dovedim astfel că suntem "branşaţi", actuali, globalizati.
 
Nu avem prejudecăţi, nu umblăm cu discriminări şi cu fasoane. Ne tutuim. Suntem de-o teapă. Prieteni. Ne-am născut ieri. E perfect normal ca un reporter de televiziune să meargă cu microfonul pe stradă şi să-i tutuiască pe trecătorii cu care vrea să stea de vorbă, deşi îi vede pentru prima oară. E normal ca profesorul universitar să-şi tutuiască studenţii. E normal ca un politician furios să-şi ia adversarii "la per tu". E normal că pe plajă, la discotecă, la emisiunile de divertisment, toată lumea să tutuiască pe toată lumea. În aceste condiţii, a folosi brusc apelativul "dumneavoastră" devine injurios.
 
"Dumneavoastră" se spune numai în băşcălie, numai cînd vrei să-ţi exprimi antipatia, neîncrederea, dispreţul. "Normală" e doar tutuială..
 
Dar şi ea are, de fapt, subterane complexe. E tutuială macho, a masculului băţos faţă de fetiţe fragede sau demimondene interlope.. (Îmi amintesc de modul inadmisibil în care dl Radu Moraru o tutuia pe invitata sa Cicciolina, ca şi cum ar fi agăţat-o după colţ.)
 
Există tutuială "de platou", prin care moderatorul-satrap sau moderatorul-vedetă îşi etalează autoritatea, tutuială poliţienească, a agentului de circulaţie care te trage de urechi, tutuială prin care şeful îşi domină subalternii.
 
Tutuială rutieră cu care se încondeiază reciproc şoferii isterici, tutuială uzurpatoare, prin care naturile subalterne vor să se insinueze în lumea bună (dl Emil Constantinescu spunindu-i "VA¡clav" lui Havel ).
 
Tutuială războinica ("boule"), ironic-protectoare ("drăguţă...") sau tovărăşească ("măi, dragă"). De la obrăznicie la nesimţire, de la proastă-creştere la dezinhibare primară, de la aroganţa la egalitarism, tutuială acoperă un larg spectru al patologiei sociale.
 
În mod paradoxal, ea îşi subminează propria legitimitate: cînd te poţi tutui cu oricine, cînd tutuială devine o deprindere curentă, prestigiul şi miracolul tandru sau camaraderesc al lui "tu" se degradează.. În mod normal, la "tu" trebuie să ajungi; printr-o delicată chimie a afectelor, printr-un răbdător spor de încredere şi printr-o reciproc consimţită afinitate.
 
"Tu" este un mod de a reformula - în condiţii de intimitate - instituţia respectului.
 
Dimpotrivă, inflaţia tutuielii instituie diferenţă, stereotipia, griul. Spaţiul dintre oameni devine monoton, ierarhiile se şterg, nuanţele sufleteşti ale comunicării devin irelevante.
 
Tutuială reduce totul la orizontală. În aparentă, ea face dialogul mai direct, în realitate, îl sărăceşte.
 
Din cînd în cînd, mi se pare că o mulţime din relele cotidiene sînt rezultatul unei proaste administrări a tutuielii, efectul exceselor ei. Guvernanţii îi tutuiesc cu autoritară nonşalantă  pe gazetari, gazetarii îi tutuiesc sprinţar pe guvernanţi, miniştrii tutuiesc instituţiile, instituţiile îi tutuiesc pe cetăţeni, cetăţenii se tutuiesc între ei şi toţi laolaltă ne tutuim cu Europa.
 
Diferenţele, demnităţile, eticheta, protocolul - sînt demodate. Ne scufundăm în omogenitatea lui "tu", iar "tu" evoluează semantic spre "nimeni". Nu ne-ar st rica un pic de ştaif.
 
Nu ne-ar prinde rău o scurtă epidemie de politeţe.”