Folclorul trăieşte!

Nu ţin deloc, precum se vede, să fiu în pătrăţelul acesta al meu nou, personal – neapărat original.

Mi-am propus să şi reiau, pentru recirculare, lucruri deja cunoscute, dar pe care le socot – pedagogic, nu? – socialmente utile. Şi, câteodata, moralmente necesare.

Iată acum o baladă populară! Am intrat în posesia ei, venită nici nu mai ştiu de pe unde (dar asta nici nu mai contează), ca fiind …”a prostului”.

Semnalez, în fapt, nu doar un conţinut (o revoltă, versificată în registrul ironiei, contra lumii răsturnate) şi aderenţa la un limbaj poetic (vetust, din vecinătatea lui Coşbuc şi un pic a lui Goga), ci o realitate cu mult mai interesantă – şi nu doar pentru specialist: în epoca netului şi profintându-se de înlesnirile lui de redactare, mnemotehnice, comunicaţionale etc., avem şi ne exersăm în dispoziţii creatoare anonime.

Adică folclorul trăieşte!

Depun mărturie în acest sens devoalând că, în deplină supunere consimţită liber faţă de regulile producerii folclorului şi ale performării lui, eu însumi am participat, fireşte că anonim, întâlnindu-mă cu producţia de faţă şi ea reţinându-mi atenţia, la …îndreptarea pe ici şi pe colo – neesenţial – a textului pe care îl reproduc mai jos.
Şi pe care îl semnează – cine daca nu POPORUL?...

De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând,
Şi actualii, dar şi foştii,
Cei mai deştepţi de pe pământ
Vedem că sunt tot ...PROŞTII.

Nu te ruga la ursitoare
Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost.
Ajunge-o singură urare:
Ca Domnul să te facă ...PROST!

De ce să tragi ca la galere,
Să-nveţi atâtea fără rost?...
De vrei să faci o carieră,
Ajunge să fii ...PROST.

În lumea asta cu de toate,
Unde se-nvaţă contra cost,
Păcat că nicio facultate
Nu dă şi diplomă de ...PROST.

Avem impozite cu carul,
Dar înotăm în sărăcie –
Şi ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe …PROSTIE!

Căci sunt ai nostri, ni-i iubim –
Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti...
O, Doamne, de ne-ai creşte grâul
Cum cresc la noi recoltele de... PROŞTI!

Şi-n lumea noastră, asta răsturnată,
Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi,
Savanţii şi artiştii suferă de foame
Şi numai PROŞTII sunt... băieţi deştepţi.