Hariclea Darclée, omagiată de Biblioteca Bucovinei la 150 de ani de la naştere
150 de ani de la naşterea unui geniu al artei interpretative româneşti sunt comemoraţi, începînd de viner, 23 iulie, de o expoziţie de carte deschisă la Biblioteca Bucovinei.
Consiliul Judeţean Suceava şi Biblioteca Bucovinei celebrează împlinirea a 150 de ani de la naşterea legendarei soprane românce Hariclea Darclée, (născută Hariclea Haricli, 10 iunie 1860, Brăila – 12 ianuarie 1939 Bucureşti), unul din cei mai străluciţi ambasadori internaţionali, în epocă, ai artei româneşti interpretative.
Hariclea Darclée debutează într-un recital de canto în 1881 pe scena teatrului din Brăila, oraşul său natal. La Paris va fi remarcată de Charles Gounod, care îi încredinţează rolul Margaretei din opera sa Faust, rol cu care îşi face debutul pe scena Operei, în anul 1888. În scurt timp, Hariclea Darclée cucereşte publicul şi devine preferata multor compozitori. Astfel, Giacomo Puccini compune pentru vocea ei Tosca, Pietro Mascagni Iris iar Alfredo Catalani La Wally. Hariclea Darclée s-a impus ca primadonna în marile teatre de operă de la Paris, Berlin, Florenţa, Milano, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Barcelona, Madrid, Monte Carlo, Moscova şi Sankt Petersburg. Scala din Milan ova fi scena consacrării sale mondiale.
A cîntat pînă în 1918, încă în deplinătatea mijloacelor sale vocale. Dorinţa ei de a cînta în România era mare. Românii o iubeau, spectacolele ei erau adevărate sărbători. “Trăiască privighetoarea Carpaţilor”, îi striga publicul. Regele Carol i-a oferit ordinul “Bene Merente clasa I”, iar poeţii îi compuneau versuri. Unul din cele mai importante momente pentru Hariclea a fost în 1900, cînd Puccini a văzut în ea soprana care putea să redea cel mai bine rolul Floriei Tosca. Premiera a avut loc la Roma, unde Darclée a cîntat alături de tenorul Emilio de Marchi şi baritonul Eugenio Giraldoni (marea ei iubire). Toată faima pe care şi-o cîştigase nu i-a alterat caracterul deosebit şi, înainte să urce pe scenă obişnuia să aprindă o lumînare la icoana Maicii Domnului. Regele Carlos al Portugaliei, care-i trimetea adesea scrisori de dragoste, îi scria: “Dacă aş putea, te-aş păstra pentru mine şi ţi-aş cere mereu, mereu să cînţi” sau “Admir artista, iubesc însă femeia”.
Hariclea Darclée a susţinut crearea Operei Române din Bucureşti în 1921.
La finele vieţii, artista care fusese atît de apreciată de Verdi, Leoncavallo, Mascagni, Catalani, Puccini, care cîntase cu Enrico Caruso, Titta Ruffo, Francesco Tamagno şi care apăruse de nenumărate ori sub bagheta lui Toscanini, a revenit şi a trăit în ţară într-un trist anonimat, uitată de toţi şi nebucurîndu-se de onorurile cuventie din partea ţării sale. “Măiastra pasăre de basm”, “privighetoarea adorată” a murit în sărăcie şi bolnavă la Bucureşti, în 1939. Pînă şi Funeraliile au fost finanţate de Ambasada Italiei. A fost înmormîntată în Cimitirul Bellu.
La aniversarea a 135 de ani de la naşterea Haricleei Darclée, în 1995, oraşul său natal, Brăila, i-a adus un deosebit omagiu, organizînd Concursul Naţional de Canto ce-i poartă numele, prezidat de soprana Mariana Nicolesco şi aşezat sub Înaltul Patronaj al Preşedintelui României. Prima ediţie a Concursului Internaţional a avut loc în 1997 şi de atunci se repetă la fiecare doi ani, în anul dintre o ediţie şi alta avînd loc Cursuri de Măiestrie Artistică, Master Classes.
vineri, 23 iulie 2010
Bogdan Popescu
februarie
2012
februarie
2012
februarie
2012
februarie
2012
februarie
2012
februarie
2012
Credeți că înlocuirea guvernului Boc va liniști protestele din țară?



